poveri

Plânsul amurgului

clepsidra plânge peste amurg
cu iz de toamnă încărunţită
fluturii albi, stele de gheaţă
arzând cu limbi de foc
în uscăciunea ruginită
a amforei cu gânduri sure
stârnesc valuri de coşmar.
ninsoarea de poveri tăvălugite
seceră tufănelele cu flori cernite,
atunci când ploile hălăduiesc,
plesnind peste lumina zilei
cu bice de argint.
prin hornul casei dorului
fumegă plânsul amurgului.

poezie de Ana Hâncu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de femeie

Parfum de femeie cu gust de frezie plăpândă
Coboară în umeri de dorinţe
Agitaţi de poveri.
Parfum de femeie, gust de mentă revigorantă,
Coboară în coapse fierbinţi
Căptuşite cu mângâieri.
Parfum de femeie cu gust de zmeură dezgheţată,
Coboară în degetele alintate.
Parfum de femeie cu gust de cuişoare
Coboară în plete brune scăldate...

poezie de Silvia Filip (8 martie 2020)
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Bate-n geamuri toamna mea căruntă
Să m-ascund nu mai găsesc cu cale
Mor cocori în depărtări de jale
Suflet trist de burniţă măruntă

Vreascuri ude sfârâie prin sobe
Temerile-mi prind să încolţească
Neputinţa – un mărgean de iască
S-a lipit de mine ca o cobe

Mor în glastre gânduri reci, păreri
Alfabetu-şi pierde-n câte-o zi, o buche
Feţi cu păr de aur îngenunche
Lepădându-şi sacii cu poveri

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să cobor cortina

Am să adun bobiţele de rouă
Din câmp năuc de răzvrătiri fierbinţi,
Scăldându-le în umbrele cuminţi
Până răsare-n noapte luna nouă.

Am să le cânt sub cer surpat sonate,
Să-înec durerea-n plâns de iarbă, viu,
Sub pasul zilei duse-ntr-un târziu,
Cu ale ei poveri înverşunate.

Am să cobor cortina-n faptul serii
Pe spice ce se coc în galben lan,
Iar timpului ce nu s-a scurs în van
Am să-i închin o cupă a-nvierii.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mie de culori

Cade roua nopţii rece
Peste arborele adormit
Luminată Luna trece
Astru blând neadormit

O mantie de lumină
Scutură grele poveri
Aduce noaptea senină
Visele din primăveri

Luna faţa-şi oglindeşte
În pârâul fermecat
Somnul ea mi-l dăruieşte
Legămînt necenzurat

Visele îmi colorează
Într-o mie de culori
Cu gândul cooperează
Îmi presară-n vise flori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în dimineţi de rouă

În dimineţi de rouă... parcă,
Te regăsesc vibrând fierbinte
Şi mii de doruri mă încearcă,
Dinspre tăceri, înspre cuvinte.

Vrea timpul, iar să se întoarcă
Şi visele... mi-le tot minte
În dimineţi de rouă... parcă,
Te regăsesc vibrând fierbinte.

Destinul, cu poveri se-ncarcă
Vâslind mereu spre înainte
Cu-a dragostei eternă barcă,
Când vin luceferi să te-alinte

În dimineţi de rouă... parcă.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picanterii dansează

Risipele nesocotesc... puţinul,
Sintagmelor astenice şi triste,
Amestecând tăcerile cu vinul
Ninsorilor nebun de fanteziste.

Aduce vântul... înţelept... inele,
Taine scăpate seara de poveri,
Iar ploile de fluturi... infidele,
Vor încălzi minciunile de ieri.

Picanterii dansează în poeme
Înfierbântând... figurile de stil
Şi un ibric... avid... de teoreme
Ne fluieră... tardiv... şi inutil.

Cafeaua neagră-i gata pregătită
Cu-arome de nelinişte şi-amar,
Trabucul... şi-o iubită nenuntită
Însufleţi-vor... clipele... de har.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temeri

În seara asta mă voi teme
Mai mult decât în alte seri
Suspină vântul greu. Şi geme
ca nişte care de poveri

De parc-ar fi să mi se-ntâmple
Un nu ştiu ce înfricoşat
Ca picătura care umple
Paharul meu întârziat

Şi parcă nişte paşi se-ndreaptă
Şi parcă cineva mă strigă,
Urcând tiptil treaptă cu treaptă,
Scoţând lăcata din verigă:

Aicea sunt, aici aştept
Eu nu am unde mă ascunde
Precum neliniştea din piept
Cu presimţirile-i fecunde

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia finală

Căzând pe zări şi-n sânge-n întrebare
în hram de mâine umbra e rănită
în haina de visare cuvenită
şi toamna vine-n frunze cu turbare.

Lumina-n oameni, speranţând în pită,
e plumb la cină... Roua aur are
la vorbă-n straiul dimineţii rare...
Abia păşeşti, de zboruri ostenită...

Femeie cu poveri de-amor pe umăr
în nume de etern pe trup te scriu
mi-or fi iubiri de vierme în sicriu
când printre luturi terne-o să mă număr.

Că moarte porţi şi n-ai, să se revolte
destul de timp în tainelor recolte...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epiderma unui gând

cunosc la zei de apă convertire
când ploaia gândului izbeşte pieptul
şi raţiunea îmi conjugă dreptul
la rătăciri de vin de prin potire.

se săvârşeşte visul, înţeleptul,
dub toată dulce-a aştrilor rotire
în simplă a luminii povestire
şi nefiind tenebrelor adeptul.

venind, femeie, în odaia-mi stinsă
aprinzi scântei de lene a păcat
dar şarpele-are patima învinsă.

cu tine-a mea murire-am îmbrăcat
spinarea cu poveri de alb mi-e ninsă,
acolo epiderma ţi-ai urcat.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Rey
Comentează! | Votează! | Copiază!