potrivnic

Legitimă apărare

Sentimentele...
Containere cu mărfuri perisabile
Abandonate pe cheu,
Cuvintele...
Traseul pe care rachete cu îngeri
Migrează spre Dumnezeu

Când iubirea străpunsa potrivnic,
Mă leapădă
Amintirea, statornică victimă,
Mă apără!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haos în repaos

oceanele lumii se despart
într-o apă de ploaie
în ciuda furtunii
un gând se îndoaie

te caut prin case de sticlă
dar pereţii de fier se ridică

potrivnic îmi eşti
eu senilă
mă-ntorc la privirea dintâi

să rămâi
într-un gest inventat
de-o copilă

pe care cu grijă niciunde
s-o pui

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce căprioara a ros lanţul, după ce a scăpat din cursă, după ce a rupt cu puterea ei plasa, după ce a ieşit din pădurea înconjurată de un brâu de flăcări şi după ce, în fugă, a sărit cu iuţeală dincolo de locul până unde ajungeau săgeţile vânătorilor, ea cade într-o fântână. Ce poate să facă eroismul când destinul este potrivnic?

în Panchatantra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Document

Cineva s-a documentat
Şi a zis concludent
Cum că acest univers
E o carapace în extremis
Fără margini
Aparent potrivnic
La cheremul depărtărilor
De aceea oferă
O învoială statornică
Un spaţiu nelimitat
În speţă paradisiac
Fără de constrângeri
Cu extindere accelerată
Din care evadează evident
Numai cine poate
Ca parte emergentă
A unei contemplative
Înstrăinări în devenire
Peste limita vizibilităţii.

poezie de David Boia (16 februarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci, toţi cei şapte tineri se treziseră foarte devreme şi nu mai reuşiseră să-şi continue somnul, mai mult sau mai puţin din cauza furtunii. Iată cum începea această săptămână; nu foarte plăcut. Ce naiba se întâmpla în ultimul timp? Parcă totul le era potrivnic; acum, până şi vremea...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iată că Domnul
se mânie iarăşi

nu doar pe mine
ci şi pe potrivnic

eu şi heruvimul
ne vom povesti
despre încăpăţânarea cenuşii
şi chinuri

îl voi ţine în braţe
de 56 de ori

îmi va cunoaşte spaimele
şi generaţiile ei
din mine

voi învăţa împreună cu el
cum se încălţă flăcările

[...] Citeşte tot

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă omul nu este făcut pentru Dumnezeu, de ce nu este fericit decât întru Dumnezeu? Dacă omul este făcut pentru Dumnezeu, de ce îi este el atât de potrivnic lui Dumnezeu?

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vraciul se zbate să mă vindece de iubire
Pentru el numai chinuri, pentru mine iubire.

Dar el nu ştie că iubesc mai mult despărţirea
Astfel rivalul nu e potrivnic la iubire.

Ah! spune cum se scapă de mrejele iubirii
Eu sunt statornic, dar ea nu crede în iubire.

Ey, fluture! Apropiindu-te de lumânare
Priveşti scrumul şi te laşi fulgerat de iubire.

Fuzulî în grădinile satului tău plânge
Omul când îşi vede vatra plânge de iubire.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire silnica pe viata

Eu o iubesc. Duios. Nebun. Potrivnic.
Pe viata si pe moarte. Fara frica,
Compatimesc pe cei care abdica,
Dar eu raman cu mine insumi, schivnic.

Si de s-ar da si lumea pe din doua,
Cum harti politice-o mai arata,
Eu tot voi adora aceasta fata,
Cazuta sub catusele de roua.

Eu o iubesc. Vitralii de cenusa,
Spre a ne desparti, se-ntemeiaza,
Si cheia singura se-nvarte-n usa
Singuratate spre a-i da si groaza.

M-au condamnat juratii mei de gheata
La o iubire silnica, pe viata.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Te duci, iubire, trebuie să pleci,
Destin potrivnic astăzi ne desparte -
Dă sens cumplit cuvântului "departe"
Şi noimă dă expresiei "pe veci".

Să nu vorbeşti, cuvintele-s deşarte,
Doar uită îndrăgitele poteci
Şi fă un semn cu degetele reci
Că ne vom regăsi cândva, în moarte.

Şi dacă şerpi imenşi şi răi mă strâng,
Iar sufletul îmi trage la galere
Şi am dureri în omoplatul stâng

Cum n-a mai fost în Univers durere,
Să nu îţi fie teamă, n-am să plâng,
Bărbaţii ştiu să sufere-n tăcere...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!