Poezii despre poluare, pagina 2
Nierika bleu
Aidoma veșniciei ce umple o seră,
ceasul de bord din adânc.
Valurile vor veni cu plângeri
de urme rămase pe scări de cabine,
ori pe panouri de șoapte
călcate de omniprezență,
până ce noaptea se va minți amintire,
până când sufletele care odihnesc în cușete
se vor deprinde cu pasul peste santine,
dorind să se alcătuiască pe sine
într-o nemaivăzută maree maternă.
Cât nu se respiră se stârnesc amintirile,
ochii ce nu se pot închide abisul despică,
da, urmele au rămas prăfuite
ca niște tipare tolerate de unde
sub lumânări cândva aprinse a rugă.
Ocean disperat de epave, aproape și plin
și lucitor în luna portocalie
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi (aprilie 2011)
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre plâns
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- poezii despre amintiri
- poezii despre albastru
- poezii despre adevăr
- poezii despre adevăr și minciună
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Articole culturale referitoare la poluare
- Art and Landscape Narratives
- Olafur Eliasson: Copiii vorbesc în numele mediului. Să-i ascultăm
- María Neira: Creierul e afectat de poluarea atmosferică
- Romain Lacombe: Un dispozitiv portabil de evaluare a calită?ii aerului care î?i spune ce respiri
- Povestiri din Ada-Kaleh
Mai multe articole despre poluare la Blog.Citatepedia.ro »
Articole lingvistice referitoare la poluare
Articole de artă referitoare la poluare
- Festival de origami în Constanța
- Me Matrix sau suferințele timpului postmodern
- Artă la o rezoluție extraordinară