poartă sculptată

Mihai Eminescu

Mirific astru deodată
Ivit pe cerul românesc
Hlamidă magică sculptată,
Acoperind un trup regesc;
Ilustru semn de cotitură
E scrisul nostru de atunci,
Mirabil în literatură
Ivit pentru ai noştri prunci.
Noian de vise împresoară
Eternul stih în grai sublim
Suind poemul pe o scară
Clădită de un serafim.
Un bard cu dragoste de ţară.

poezie de Gabriela Genţiana Groza (8 ianuarie 2023)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfintele Scripturi laudă roua dimineţii şi roua înserării! Fericit este cel care are darul lacrimior! Când este tânăr, el poartă flori; când este vârstnic, fructe poartă!

citat din Joseph Roux
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre mâini

Rămâi sculptată în aer,
Mâinile mele
Au umplut camera de forme
Voi dormi cu fantomele tale,
Ca un Hamlet năpădit de taţi.

Poate că ar trebui să-ţi vorbesc
Despre mâini
(Şi mai puţin, evident, despre mâine)
Ele te-au îndrăgit la prima vedere,
Când ţi-ai sprijinit magnetismul în ele.

Ar putea fi ace pe o busolă,
Arătând imparţial toate punctele cardinale.
De ce numai nordul mereu?
Pretutindeni hălăduieşte misterul.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un asemenea rol joacă numele maestrului în artă. Dacă prinţul poartă un inel cu piatră de Boemia, toţi îl iau drept diamant, iar dacă cerşetorul poartă un inel cu diamant, toţi ar fi siguri că e pur şi simplu o sticlă.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acea îngemănare

Departe, în zare,
cerul sărută pământul.
O rază de soare,
acolo îmi poartă gândul.
Acea îngemănare
de credinţă şi iubire,
I-adevărată înălţare,
prin dumnezeire.
Îmbrăţişând pământul,
cerul ne arată
Că Dumnezeu Sfântul,
grija noastră poartă.

poezie de Dumitru Delcă (10 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi poartă soarele corabia peste zi
Şi luna-şi poartă corabia peste noapte,
Îţi porţi corabia peste umbra mea
Şi umbra mea se leagănă spre moarte.

catren de Victor Rechiţian (16 ianuarie 2000)
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul poartă în interiorul lui un mare tezaur, însă el mai poartă în sine şi întreaga moştenire animală. Aceasta trebuie îndepărtată, pentru a permite comorilor să se înalţe în câmpul conştiinţei, pentru a fi împărtăşite cu ceilalţi. În realitate, aceasta este caracteristică bogăţiei: cu cât o împarţi mai mult cu alţii, cu atât îţi aparţine mai mult.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai frumos mărţişor? Nu se poartă prins în piept, ci în inimă. Nu se poartă şi nu se dăruieşte doar la începutul primăverii, ci în fiecare zi. Cel mai frumos mărţişor? Un zâmbet. O îmbrăţişare. O mângâiere. Un "te iubesc!". Un "mi-e dor de tine!". Un "îţi mulţumesc că exişti!" Un gând bun. O mică bucurie oferită din inimă.

citat din Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce haine frumoase mai poartă iubirea

Ce haine frumoase mai poartă iubirea...
Doar ei îi stă bine în chipul oricui:
Şi-a celui ce zilnic respinge mâhnirea,
Şi-a celui pe care nu poţi să-l supui.

Ce haine frumoase... Mă-mbrac în iubire...
Şi ura se-nvârte, în juru-mi, aiurea ades,
Şi cerul proptit pe înalt mai stă să se mire:
Şă vadă cum ştiu din trupu-mi să ies...

Şi intru-n iubire, în haina senină, aleasă...
Intru-n iubire pe-o viaţă, pe-un veac...
În clipa când lumea îmi zice mireasă
Alături de cel ce-mi e ca un leac.

Ce haine frumoase mai poartă iubirea...

poezie de Renata Verejanu din Iubirea pe toate le vede
Adăugat de Valentin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul ne poartă pe umăr

Pământul ne poartă pe umăr.
Ce uşori suntem!... Libelule.
Albinele harnice sunt sătule,
Stupii de zumzet n-apuc să-i mai număr.

Cu must nou umplem ulciorul lunii
După ce bem vinul tare şi vechi.
În grădini şi-au prins la urechi
Albi zurgălăi zarzării, prunii.

Visul cârtiţei e să-şi sape o groapă,
Calul doar în vis şi în basm zboară.
Nu-ţi potoleşti setea a doua oară
Cu acelaşi căuş de apă.

Iubim paşii de fier ai veacului.
Înflorim cerul cu stele şi steaguri.
Cu mâinile noastre turnăm în faguri
Dulcea miere a viitorului.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Cântec şoptit (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!