Poezii despre plansul lui nietzsche, pagina 2
Menestrelul
Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Pentru că din gâtlej
Ies cântece duium,
Tu nu crezi
Că mi-am stăpânit plânsul
Și durerea
Până acum.
Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Tu nu auzi
Plânsul care ne desparte:
Pentru că picioarele mele
Iubesc dansul,
Tu nu știi
Că sunt pe moarte.
poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre gură
- poezii despre durere
- poezii despre dans
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ecce
Câte vieți au trecut
de la moartea
Lui Dumnezeu
Domnule Nietzsche
Îți priește sau nu
gustul posterității
Ai avea chef să mori
pentru
supraomul contemporan
Ori
te-ai obișnuit
cu moartea-n doi
Tu și Dumnezeu
poezie de Costel Zăgan din Cărțile poștale ale melancoliei (14 octombrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre religie, poezii despre Friedrich Nietzsche sau poezii despre Dumnezeu
Plânsul amurgului
clepsidra plânge peste amurg
cu iz de toamnă încărunțită
fluturii albi, stele de gheață
arzând cu limbi de foc
în uscăciunea ruginită
a amforei cu gânduri sure
stârnesc valuri de coșmar.
ninsoarea de poveri tăvălugite
seceră tufănelele cu flori cernite,
atunci când ploile hălăduiesc,
plesnind peste lumina zilei
cu bice de argint.
prin hornul casei dorului
fumegă plânsul amurgului.
poezie de Ana Hâncu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre ploaie
- poezii despre ninsoare
- poezii despre gânduri
- poezii despre gheață
Clipa tăcerii
Prin clipa tăcerii
răzbate
glasul timpului
în tic-tac-ul
ireversibil al orologiului
și mă dor clipele
ce-și plâng trecerea,
îmi frâng inima,
le simt cum
îmbătrânesc,
iar eu, odată cu ele.
Le aud tânguirea...
tic-tac
tic-tac...
plânsul lor,
plânsul meu
își picură lacrima
pe-a timpului cruce,
tăcerea clipei
printre rânduri
[...] Citește tot
poezie de Luci Țunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre inimă, poezii despre dor sau poezii despre cruce
Plânsul cu noduri în gât
Printre dese sughițuri
plânsul trece
cu noduri în gât
într-un somn ciudat de ademenitor
pentru un copil.
Mângâi cu ochii pe mama,
nu spune nimic,
timpul se-nghesuie-n mine
de uit dintr-o dată totul,
adorm.
Seara fuge pe cărări de munte,
cade în tăceri,
pe nesimțite îmbracă noaptea
în haine de întuneric.
Cresc în somn un făt frumos
și mai departe
se derulează basmul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre întuneric, poezii despre vestimentație, poezii despre seară, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează
Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează,
Că-i mai sunt dragă să nu-mi spui...
O, nu! Ce nemilos el viața mi-o scurtează,
Deși cuțitul tremură în mâna lui.
Ba roabă-i sunt, ba mă îneacă plânsul,
Mă supăr sau îmi fac inimă rea, -
De mai trăiesc... sunt vie pentru dânsul,
Dar viața asta! Ce amară-i ea!
Ce scrupulos, zgârcit îmi vămuie văzduhul
Nici cu un dușman nu-i așa de crud...
Ah, mai zvâcnește încă slab în mine duhul,
Dar viața n-o mai simt, n-o mai aud.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev, traducere de Igor Crețu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre supărare, poezii despre mâini sau poezii despre dușmănie
Dedicație oilor lui Iisus
Te-am stropit cu mir de nard
Și pe brațe de finic ți-am purtat gândurile...
L-am slăvit pe Mântuitor
Și ne-am închinat Lui,
Spre a trăi în El
Și a muri odată cu El.
Căci trează de ne-ar fii conștiința
Nu ne-am cunoaște morți.
Nu este decât un păstor
Ce ne cunoaște plânsul din suflet
Și ne șterge lacrima din adâncuri.
Lui urmează-i dar,
Pruncul meu înjunghiat
De viermele diavolului!
Căci doar El îți va vindeca rana...
Nici eu nu pot face lucrul acesta,
Căci rana ta sângerează în sufletul meu.
Ajută-ne, Doamne!
Căci în Tine este speranța și învierea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre viermi, poezii despre oi, poezii despre mântuire sau poezii despre draci
Cântecul profund
Din noaptea-adâncă am fost eliberat.
În nemurire sufletu-mi s-a tot mirat,
Și asculta prin timp și loc, mișcat,
Al veșniciei cânt îndurerat.
Nici zi nici chef, nici noapte înfierat
E-al veșniciei cânt îndurerat,
De când eu veșnicia o ascult înfrigurat
Nu simt plăcerea sau durerea disperat.
Comentarii
Acest text timpuriu din "Colecția 1909" are o importanță redusă din punct de vedere literar, dar este relevant din punct de vedere biografic și istoric în măsura în care atestă preocuparea lui Trakl pentru Friedrich Nietzsche1 și importanța confesiunilor mistico-religioase de la începutul mileniului.
Zarathustra2 lui Nietzsche cunoaște "Cântecul beat". Atât imaginile, cât și stilul lingvistic al textului lui Trakl amintesc clar de lucrarea lui Nietzsche despre reîntoarcerea pentru "al veșniciei cânt îndurerat". Nu numai titlul, ci și primul vers al scurtului text al lui Trakl: "Din noaptea-adâncă am fost eliberat" (citează aproape literal "Cântecul reîntoarcerii" din "Cântecul beat" al Zarathustrei. Acolo și Nietsche spune: "dintr-un vis profund sunt treaz".
La Nietzsche, "chef" și "înfierare" sunt juxtapuse, iar la Trakl este "chef și îndurerare". Dar la Nietzsche, "dorința dorește" "eternitate", în timp ce Trakl stabilește experiența veșniciei - scriind în spiritul lui Nietzsche - dincolo de plăcere și de suferință.
Faptul că modernismul din prima jumătate a secolului XX a abordat intens teoriile și practicile parapsihologice, mistice, teosofice și alchimice este bine cunoscut. Lucrările lui Gunther Kleefeld 2009, "Misterele transfigurării" și "Patrimoniul ocult în poezia lui Georg Trakl" sunt exemplare!
Într-un aforism din 1914, Trakl vorbește despre "sentimentul momentului morții ca înființare". El spune: "Toți oamenii sunt vrednici de iubire, trezindu-te simți amărăciunea lumii, în care-i toată vina noastră nerezolvată; poemul tău e o ispășire imperfectă". În el găsește o formulă matură a ceea ce este deja menționat în "Cântecul profund", experiența unui "unio mystica" într-o stare de a fi înțeleasă ca fiind pur spirituală.
În Aforismul din 1914, "Trezirea" este numele dat întoarcerii în lumea practică a suferinței, iar în poezia tinereții trezirea, dacă înțelegem eliberarea "chiar din noapte", la fel ca o tranziție către o stare epuizată și neconvingătoare.
NOTE
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre suferință, poezii despre plăcere, poezii despre filozofie, poezii despre dorințe, poezii despre aforisme, poezii despre început sau poezii despre vorbire
Înălțare
Am înălțat odată cu sufletul tău,
Lumina, pe piedestale de stele.
Sărutul cast al privirii
Ce a căzut ca o lacrimă
În palma sufletului meu
S-a dizolvat în plânsul meu însetat de tine.
Am desenat note pe portativul cerului,
Dar erau atât de false
Că nu le-am recunoscut când trebuia să
Îmi cânt durerea, amăgirea... și plânsul.
Întoarce-te înger! Strigarea mea a devenit imn.
Dar nu mă auzi,
Ești atât de departe
Că nici lumina nu știe unde te-ai ascuns...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre imn sau poezii despre devenire
Praful întâmplării
Cărările adevărului
Scutură praful întâmplării
Pe țambalul iubirii.
Pământul acceptă
Starea poveștii
Modelând veșnicia.
Miezul visului
Pierde numele
Așteptându-ne.
Așchiile luminii
Răscolesc ochii
Poemelor
Prin aripi și flori.
Corabia mea
Încremenește
În plânsul lui Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țambal, poezii despre visare sau poezii despre marină