petru 1

Lui Petru Cărare

As vrea, pentru arcaşul nesupus,
Să zic şi eu o vorbă mai ghimpoasă:
Săgeata, când e slobozită-n sus,
Se-ntoarce-n capul celui care-a tras-o.

(ÎN MEMORIA REGRETATULUI PETRU CĂRARE)

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

5 martie - Ziua Învăţării Semnificaţiei Numelui Tău - În ce mă priveşte...

Am învăţat de la părinţi,
Dar şi citind mereu, cu spor,
Că Petru şi Ioan sunt sfinţi,
Iar Gârda e patronu' lor.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu primesc musafiri de Sf. Ioan!

Cum nu doresc să dau un ban
Pe vinuri, ţuici, cârnaţi la metru,
De Sfântul Petru-s doar Ioan,
De Bobotează sunt doar Petru!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petru mă cheamă după tata! Gabriel, după menire!

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Estetica decadenţei
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile lui Iuda

De foarte puţin mai era nevoie pentru ca lacrimile lui Iuda
să fi rămas în mintea omenirii cu cele ale lui Petru.

citat din François Mauriac, trad. Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi e târgul tradiţional anual al Cătinii - Păunesciană (Fişă personală)

La târgul Cătinii mă duce osârda,
Dar nu să mă vând pe treizeci de arginţi,
Că numele meu de familie-i Gârda,
Iar Petru, Ioan sunt prenume de sfinţi.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un credincios de laudă-n Hristos

Un credincios slujeşte cu bucurie (Ps. 100:2)
Cu frică mare şi credincioşie (Ps. 2:11; 1 Cor. 4:1)
După puterea care Dumnezeu i-a dat (1 Petru 4:11)
Cu dragoste, cu cugetul curat (Gal. 5:13; 2 Tim. 1:3)
Smerit slujeşte lui Dumnezeu şi tuturor (Fapte 20:19; 1 Petru 4:10)
Cu scumpătate lui Isus şi fraţilor (Col. 3:24; Gal. 5:13)
Un credincios se laudă-n Hristos (Filip. 3:3)
Cu slăbiciunea şi cu crucea aicea jos (2 Cor. 12:9; Gal. 6:14).

Un credincios sporeşte-n credinţă (2 Cor. 8:7)
În dragoste, în râvnă, în cunoştinţă (2 Cor. 8:7)
În mulţumiri spre slava Tatălui de sus (2 Cor. 4:15)
În binefaceri şi în lucrul lui Isus (2 Cor. 8:7; 2 Cor. 4:15)

El creşte-n har şi cunoştinţă (2 Petru 3:18)
Spre mântuire, în dragoste, credinţă (1 Petru 2:2; 1 Tes. 3:12; 2 Tes. 1:3)
El are o vorbire nouă în Hristos (1 Cor. 1:10)
Nu inimă ce-i rea de om necredincios (Evrei 3:12)

Nu mai trăieşte el, ci-n el Hristos (Gal 2:20)

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinciosule...

Credinciosule - eşti preot -
Aşa tu eşti numit (1 Petru 2:4)
Eşti lucrător cu Tatăl, (1 Corinteni 3:9)
De El eşti tu iubit (Ioan 17:2).
Tu eşti lumina lumii (Matei 5:14)
Eşti ca un strop de rouă
Neprihănit pe lume (Romani 3:24-26)
Şi eşti făptură nouă (2 Corinteni 5:17).

Păzit eşti de puterea
Ce Dumnezeu o are (Evrei 5:30)
Ostaş ţi se mai spune
În sfânta Lui lucrare (2 Timotei 2:3).

De Dragostea cea sfântă,
Tu eşti nedespărţit (Romani 8:35-39),
Pecetluit cu Duhul (Efeseni 1:13),
Iertat şi mântuit (Coloseni 1:14; Efeseni 2:8),

Mireasmă eşti numit(ă)

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la replica Violettei Petre la replica lui Petru Ioan Gârda la replica Violettei Petre la poezia "În toamna aceasta se-ntâmplă ceva" de Petru Ioan Gârda

În toamna aceasta se-ntâmplă ceva,
Căci nu e o toamnă cum este oricare,
E toamna bizară, ciudată, în care
Revii către mine cu dragostea ta.

În sufletul meu este chin şi dezastru,
Se vede că-n apele mării te scalzi,
Când ochii tăi tandri şi umezi, şi calzi
Mă-mbracă de sus până jos în albastru.

Mă simt ca-n furtună pe crâncene ape,
Mi-e toamnă, iubito, mă sperii cumplit
Şi gândul îmi strigă "de ce-ai mai venit?"
Şi inima-mi urlă să vii mai aproape!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De uit vreo ţară

De uit vreo ţară, să-mi aduci aminte,
Îi spune Dumnezeu lui Sfântul Petru.
La el o ţară e de-un kilometru
Şi kilometrul – cât un bob de linte

Şi este foarte lesne să îl sară,
Când vine în inspecţii, pe pământ.
O, Doamne, totuşi ai uitat o ţară,
Nu de când eşti, ci numai de când sunt.

Şi Sfântul Petru, ce-a rămas în urmă,
Şi tot presează în ceaslov impresii,
De levănţică, rochia miresii,
Nu ştie ce amar cumplit ne scurmă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!