peste umar

Albastru marin

Plouă ca un strigăt.
Cerul nopţii se revarsă
peste câini loviţi de maşini,
peste oameni loviţi de inflaţie,
peste vise amputate.
Plouă în negura nopţii
Peste uitare, peste destine.
Peste moarte, peste nepăsare.

poezie de Vasile Ghinea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Entitate

sunt cel mai straniu fenomen universal
sunt haos înzestrat cu raţiune
aceiaşi vârstă o avem- paradoxsal
dar ne-a născut explozia genunii
şi miliardele de ani de vreme scursă
printre nenumuratele configuraţii spaţiale
constituie nemărginita mea resursă
de a alege pentru noi o altă cale
pe care-om merge umăr lângă umăr
eu, Omul lângă Univers, Egal lângă Egal
să naştem Entitate fără număr
şi infinit de Geniu genial...

poezie de Iurie Osoianu (21 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acteon

Se-nstrună curcubeul - arc ud de plaoie - peste
Jilave râpi albastre cu nourii jivine:
Îl prind cu muşchi elastici şi cu vânjoase vine,
Din tolbele luminii smulg lung săgeţi celeste,

Cutezăor ţintind spre slavă-n văgăuni
Pe unde doarme ziua, la umbră, Ursa Mare:
În parcul înserării, cometelor-păuni
Le voi abate zborul spre altă constelare,

Să scapere din zaua splendídului penaj
Împrăştiaţi luceferi în jerbe fără număr:
Apoi, zvârlindu-mi blana ursoaicei peste umăr,

A arcului centură trecând după grumaji,
Şi plin de colb de astre - deci, pulberi ce scânteie -
Să-mi spăl sudoarea frunţii în undele lactee.

poezie celebră de Romulus Vulpescu (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi dragostea

Te-ai făcut subţire şi prelung,
şi un sentiment ciudat te doare,
şi eşti mândru, şi ţi-l porţi pe umăr
ca pe-un şoim de vânătoare.

Şi prelungi, privirile îţi trec
chiar prin zidul greu şi prin lăcate
şi se-opresc la piatra unui chip, mereu,
cu sprâncenele-mbinate.

Se petrec atunci întreceri, lupte,
şi răpiri imaginare,
ora se înclină, bate
cu secunde tot mai rare.

Şi trec ani, şi şoimul zvelt
de pe umăr nu-l mai lepezi,
doar secundele din el
bat din ce în ce mai repezi.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Colindă de inimă
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturele de pe umăr

În fiecare dimineaţă
încerci să dai de tine
de tine celălalt de care-ţi e teamă
pe care nu ştii cum îl cheamă
începi să cobori, începi să urci
nu mai eşti sigur începi să încurci
adevărul cu minciuna
dorinţele cu promisiunea
şi noaptea când răsare luna
îţi vine să te salţi singur în furci

Unii mai eşuează
la prânz la amiază
dau bir cu fugiţii
se întorc o iau de la capăt
eu n-am ce să capăt
de la ea de la tine
de la fluturele de pe umăr
mă întorc şi-ncep să număr
unu doi trei şapte

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule sigur ceva se intampla, si nu in sensul pozitiv. In afara de geneza fluture-umar restul e de Brussels. Atinge [...] | Citeşte tot comentariul

Pământul ne poartă pe umăr. Ce uşori suntem!

citat celebru din Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare de-a pururea vrednic de aducere aminte va rămânea momentul acela în vieaţa neamului nostru. Solemne şi pline de bărbătească hotărâre erau chipurile pârlite de soare ale ostaşilor înşiraţi drept, umăr la umăr, pe şesul Siliştioarei. Ei simţeau că asupra lor, în clipa aceea, stau aţintite privirile duioase şi încrezătoare ale unui popor. Ei ştiau că în cutele drapelului lor duc mândria, şi grijile, şi speranţele unei ţări...
Cântând se duc în câmpiile morţii, se duc s-arate încă o dată lumii nepieritoarele virtuţi ale României şi sfintele ei drepturi la vieaţă şi la neatârnare.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Şiliştioara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare de-a pururea vrednic de aducere aminte va rămânea momentul acela în vieaţa neamului nostru. Solemne şi pline de bărbătească hotărâre erau chipurile pârlite de soare ale ostaşilor înşiraţi drept, umăr la umăr, pe şesul Siliştioarei. Ei simţeau că asupra lor, în clipa aceea, stau aţintite privirile duioase şi încrezătoare ale unui popor. Ei ştiau că în cutele drapelului lor duc mândria, şi grijile, şi speranţele unei ţări...
Cântând se duc în câmpiile morţii, se duc s-arate încă o dată lumii nepieritoarele virtuţi ale României şi sfintele ei drepturi la vieaţă şi la neatârnare.

Alexandru Vlahuţă în Şiliştioara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul violent e făcut K. O. de cei care îl bat pe umăr.

aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică

Se crede că
Există poezie
Dinainte de Homer
De fapt se ştie cert
Un fior de viaţă
E poezia
Ce curge
Din poarta
Inspiraţiei selecte
Peste suflete
Peste ere
Peste conştiinţe
Peste galaxii
Şi asta cu siguranţă
În felurite ipostaze
Ca să înflorească veşnic.

poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!