parintilor+vasile+romanciuc

Pentru a împiedica lacrima

Floarea se naşte zâmbind,
floarea trăieşte zâmbind,
şi, desigur,
ni se pare de prisos
s-o întrebăm:
de ce eşti tristă?
te doare ceva?
ce s-a întâmplat?

Nici nu ne trece prin gând
că şi frumuseţea
poate avea motive
de suferinţă -
uităm
că şi noi, uneori,
zâmbim luminos
doar pentru a împiedica lacrima
să ajungă în ochi.

poezie de Vasile Romanciuc (1976)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia florii din glastra

Ploaia se uita la mine prin geam.
Prin geam
la ploaie ma uit.
Straveziul
E un obstacol temut:
Exista,
Fiind socotit inexistent.
Ma-ncalzesc la calorifer.
Beau apa de la robinet.
Ascult muzica.
Oaspetii ma lauda.
Sint floare cu apartament.
Trista-s:
Ma tine frumoasa si inflorita
Ceea ce usuca omul-
Schimbarea de pamint
La radacina.

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propoziţia

Numai Moartea ştie totul
despre noi.
Zilele noastre albe,
zilele noastre negre
sunt mişcări ale condeiului ei.
Nu prea are vocabular
Moartea - iată de ce viaţa noastră
e o propoziţie
atât de scurtă!
O propoziţie
alcătuită mai mult
din părţi de tăcere
decât de părţi de vorbire.
Ce propoziţie,
ce propoziţie înfricoşată -
i se pare mereu
că aude cum vine punctul
şuierând ca un glonte.

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propoziţia

Numai Moartea ştie totul
despre noi.
Zilele noastre albe,
zilele noastre negre
sunt mişcări ale condeiului ei.
Nu prea are vocabular
Moartea - Iată de ce viaţa noastră
e o propoziţie
atât de scurtă!
O propoziţie
alcătuită mai mult
din părţi de tăcere
decât din părţi de vorbire.
Ce propoziţie
ce propoziţie înfricoşată –
i se pare mereu
că aude cum vine punctul
şuierând ca un glonte.

poezie de Vasile Romanciuc din Literatura şi arta, nr.36 (3965), 16 septembrie 2021, pag.5 (2021)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei cuvinte

Tu, suflete, acum, de ce mai sângeri?
Ar trebui sa fii binedispus -
Afara-i alb şi e frumos nespus,
Peste copaci parca a nins cu îngeri...

Şi cerul nu mai este-aşa de sus -
E scutul ce te apără de-nfrângeri...
Azi, lacrimile nu se-adună-n plângeri...
Lumina-i respirarea lui Iisus.

Te bucuri azi cu bucurie mare
Şi-n trei cuvinte simple-ai adunat
Atâta pace sfântă şi iertare

Şi dor curat: "Hristos a înviat!"
Dar Iuda? Dar arginţii? Dar Pilat?
O rană fără drept de vindecare...

sonet de Vasile Romanciuc
Adăugat de Elisa chisleac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falşii prometei

Mit suprapopulat de prometei...
Azi, focul lor nu luminează ţara –
La focul sfânt ei îşi aprind ţigara...
Nu-s prometei, sunt doar... preamititei.

Şi, în micimea lor, atât ar vrea –
Să ţină focul numai pentru sine...
Îi încălzeşte şi le face bine
Focul luat cu mâna altuia...

Nu-i leagă nimeni, nu, de nicio stâncă...
Numai ficat de vultur, toţi, mănâncă,
Sperând s-ajungă sus, pe culmi, să zboare...

Dar, pricepuţi numai la tâlhărie,
Preamititeii nu au cum să ştie
Că zborul nu e pentru târâtoare...

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de vasili brinza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi iezi

Un edut umbla la scoala
era harnic, silitor
Si nu incape indoiala
Era foarte ascultator

Ii placea grozav cititul
Orice text necunoscut
Ii placea un pilc de iarba
Care trebuie pascut

Matematica, nici vorba
Pe iedut nu-l speria
Cit fac unu si cu unu
Pe cornite socotea

Sta cu un baietel in banca
Iedul cumintel, micut
Iar baiatul din potriva
Zbintuit ca un edut

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta compătimirii

Dacă nu mai pot de mâini, de picioare
sunt compătimit,
sunt tratat cu doctorii alese.
Dacă mă vindec şi zburd ca un mânz,
sunt tratat cu indiferenţă.
Dacă am cancer,
sunt ţinut pe palmă.
Dacă n-am cancer,
sunt pălmuit.
Dacă mor,
mă îneacă în lacrimi.
Dacă nu mor,
mă îneacă în lac.

M-au înnebunit de-a binelea
compătimitorii...
Pentru orice eventualitate,
fereşte-mă, Doamne,
de cei care se oferă
să mă jelească:

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Romanciuc (1991)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am fost lacrima bucuriei şi durerii
Am fost lacrima bucuriei părinţilor mei
Când am gângurit cu ochii ţintiţi către soare,
Când am atins cu mâna o gingaşă floare,
Când am intrat în codrul parfumului de tei.
Am fost lacrima bucuriei părinţilor mei
Când am împărţit bucăţica de pâine
Cu omul milostiv, c-o pasăre şi-un câine,
Când am citit poveşti cu oameni buni şi răi.
Am fost şi lacrima durerii părinţilor mei
Când mi-am lăsat buchetul amintirilor acasă
Şi am plecat în lumea diversă, curioasă,
Să-mi fac viaţa bună,-n credinţa cu temei.
Am fost şi lacrima durerii alor mei părinţi
Când suferinţa mi-a cuprins trupul şi anii,
Sănătatea am cumpărat-o aiurea, cu banii,
Dar pe ei în viaţă nu-i pot avea, sunt sfinţi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ochi

Rătăceşte, trist şi înlăcrimat, un ochi prin oraş.
O lume amărâtă trece pe lângă el
prefăcându-se că nu-l vede.
Nimeni, nimeni nu-l întreabă:
ochiule, vrei să fii al meu?
Nimeni, nimeni nu-i zice:
ochiule, ce mult îmi lipseşti!
Orbii nu vor să mai vadă.
Văzătorii nu vor să vadă mai mult decât văd.
Lumea se teme de ochiul acesta
care mai ştie ce-i plânsul:
i-ar putea schimba punctul de vedere
asupra propriei sale orbiri.

Rătăceşte, trist şi înlăcrimat, un ochi prin oraş.

poezie de Vasile Romanciuc (1997)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!