Poezii despre pantalonii calatori, pagina 2
Gogyohka
am scris despre cometa noastră
pe care vom călători
apoi am pictat-o
după aceea am privit cerul
în căutarea ei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre comete
* * *
voi călători prin mine până în ziua în care
voi învăța să trec printre oameni
poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură
Recuzită
Această haină
Mă lasă verde
Aceasta din seara acesta
Mă lasă la mare
Și pantalonii de pijama
Mă lasă-n stele
Acolo în tărâmul somnifer
Dacă pleoapa-mi cade și
Cade.
poezie de Mihaela Cătană (15 august 2002)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre verde, poezii despre stele sau poezii despre seară
Unisexul
cel mai distractiv în unele grupuri
literare este să vezi cum adminii se plac între ei
de parcă nu ar fi de sexe diferite (?!) și nu ar mânca aceeași bătaie când sunt singuri pe stradă
în poezie. cu mâna în pantalonii de promenadă
asiduă. de sexe aceleași
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre poezie, poezii despre mâncare, poezii despre mâini sau poezii despre literatură
Poem scris pe șină
După ce ai plecat am șezut și am plâns
Între șine de tren ce prin mine treceau,
Călători cenușii cu dispreț mă priveau,
Ceru-ntreg în apus, îmi părea cupru-ncins.
Îngeri albi, impiegați, defilau permanent,
Cineva anunța un alt tren peste-un veac,
Între șine de tren muribund fără leac
De ai tăi ochi căprui mă simțeam dependent.
Călători cenușii mă priveau cu ochi goi,
Printre lacrimi păreau obosite năluci,
Lumea-ntreagă era o pădure de cruci
Intersecții punând între noi amândoi.
Navetist fără loc între Iad si Eden
Încă stau și aștept pe o bancă de jar
Să te-ntorci cu-n rapid, ori să vin cu-n marfar,
Mituind, îngeri albi printre șine de tren...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre viteză
- poezii despre trenuri
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre păduri
- poezii despre plâns
Instigare la sublim
Dacă eu nu iubesc,
Dacă tu nu iubești,
Dacă noi nu iubim,
Prin sufletul nostru,
Cine va mai călători?
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nistrul
vine spre casă se întâlnește
cu rezistenți
nu e al doilea război mondial
totuși în franța se întâlnește
cu rezistenți
buni și în România (?!) la institutul
compostării țării noastre în aria
perpetuă a
stepelor de din
colo de nistrul ca un pișat
în pantalonii imperiului
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre război, poezii despre România, poezii despre Franța sau poezii despre Al Doilea Război Mondial
Porumbei din depărtare
Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniți de moarte, se opreau din zbor.
Am inceput să urc și să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veșnicie și cerești palate
și picau din zare porumbeii jos.
N-am mai răbdat țipătul de moarte
și m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veșnicia, urcă mai departe,
ți-e milă acum de porumbeii călători?"
M-am oprit și m-am prăbușit în iad,
simțeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc și-am început să ard
și n-am mai știut de e rău sau bine.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre porumbei, poezii despre început, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre palate sau poezii despre ochi
Porumbei din depărtare
1. Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniți de moarte, se opreau din zbor.
2. Am inceput să urc și să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veșnicie și cerești palate
și picau din zare porumbeii jos.
3. N-am mai răbdat țipătul de moarte
și m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veșnicia, urcă mai departe,
ți-e milă acum de porumbeii călători?"
4. M-am oprit și m-am prăbușit în iad,
simțeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc și-am început să ard
și n-am mai știut de e rău sau bine.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul poem diamant
Mergând
pe șine
locomotiva trage vagoane
toate pline cu mărfuri
sau chiar cu călători grăbiți
ce așteaptă în gări
sosirea trenului care-i
duce la
destinație.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre locomotive, poezii despre gări sau poezii despre diamante