numar

Moisescu (Formează crispat un număr de telefon): Alo! Fondul Monetar Internaţional? Bună ziua, la telefon Moisescu, şef de stat în Absurdistan. Unde este republica Absurdistan? Nu, nu e chiar în Vest. E la vest de Est. Avem nevoie de un împrumut de un miliard de piaştri. Cum să nu aveţi? (Pauză.) Dar aţi dat la toată lumea... Ce-aţi spus? Nu prezentăm garanţii constituţionale? Suntem neguvernabili? Care mineri, domnule? Respectăm drepturile omului, veniţi să vedeţi... Na, că a închis! (Moisescu formează alt număr. Toţi ceilalţi îl privesc în linişte.) Alo! Banca Mondială? Să trăiţi! Moisescu la telefon. Ce mai facem? Da, mai trăim. Într-adevăr, e un miracol că mai trăim. Suntem în plin deşert. Nu mai avem nici materii prime, nici combustibil. Da, da! Fireşte că am rupt-o cu trecutul. Fireşte că vrem să ne retehnologizăm. Deocamdată, vrem să supravieţuim. Vrem urgent un miliard de piaştri. Nu, nu-i vom face praf. Vrem să cumpărăm lapte praf. E jale mare. Da, aveţi dreptate, avem şi noi vaci. Ale noastre, după Revoluţie nu se mai lasă mulse. Da, da, un miliard de piaştri, rambursabil şi cu dobândă. Cum? Nu-mi puteţi da decât un milion? Ce să facem cu un milion? Cum să ne retehnologizăm cu un milion de piaştri? Alo! Alo! Na, că a închis! (Moisescu formează un alt număr de telefon.) Alo, cu amiralul Noe, vă rog! Noroc! Moisescu la telefon. Ascultă Noe, trebuie să apară un petrolier încărcat, din Mesopotamia. Exact. Dacă nu vine la timp, va fi potop. Nu ştii unde este? Păi ce amiral eşti dumneata, Noe? Cum? Pe muntele Ararat? Aţi înnebunit? Ce să caute un tanc petrolier în vârful unui munte? Dirijaţi-l spre Tomis! Poftim? N-ai auzit de Tomis? Spre Constanţa, nătărăule! (Moisescu pune receptorul jos. E abătut. Grupul pare înţelegător.) Nu mai pot. Aşa nu se mai poate. Asta nu mai e tranziţie. Asta e batjocură. Ce-aţi face voi în situaţia mea?

replică din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Alo? Ce-i, Luci?
Lucian: Dom' director, mă scuzaţi că...
Traian: Lasă vrăjeala! Ţi-am spus să mă suni la orice oră din zi sau noapte. Oricând doreşti; sunt la dispoziţia ta!
Lucian: Dar nu mi-aţi spus la ce număr să vă sun.
Traian: Memorează-l pe acesta, iar când mai ai nevoie de mine, la acest număr să mă cauţi. Spune-mi care-i problema acum; dacă ai necazuri, vin imediat!
Lucian: Nu, dom' director, staţi liniştit! Doream doar să vă rog ceva.
Traian: Spune! Te ascult.
Lucian: În legătură cu body-guarzii noştri...
Traian: Luci, oamenii aceia se află acolo în interesul vostru!
Lucian: Ştiu, am înţeles; dar nu s-ar putea să mă scăpaţi de ei, măcar în seara asta? Vă rog; doar o să plec cu maşina dumneavoastră, deci, ce-aş putea păţi? În plus, aş dori s-o conduc pe domnişoara consilier Lia, deci, ar fi bine ca şi cei doi body-guarzi repartizaţi ei să plece singuri în seara asta. Ce ziceţi?
Traian: Să vedem ce pot face... Unde eşti acum?
Lucian: În Institut.
Traian: Ah, n-ai plecat încă?! Mai aşteaptă pe acolo câteva minute, maxim un sfert de oră, până dau nişte telefoane, apoi vei putea pleca liniştit cu domnişoara; nu veţi mai fi însoţiţi în seara asta. Eşti mulţumit?
Lucian: Sigur, dom' director. Vă mulţumesc.
Traian: Mai vorbim mâine.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

C. C. Baxter: Pe 1 noiembrie 1959, populaţia oraşului New York era de 8.042.783. Dacă oamenii ar fi aşezaţi unul după altul, cu o înălţime medie de 1,70 m, s-ar întinde din Times Square până la marginea oraşului Karachi din Pakistan. Ştiu lucurile astea pentru că lucrez la o firmă de asigurări, "Consolidated Life of New York". Suntem în top 5 al companiilor de acest gen din ţară. La noi lucrează 31.259 de angajaţi, adică un număr mai mare decât cel al populaţiei... din Natchez, Mississippi. Lucrez la etajul 19.

replică din filmul artistic Apartamentul (15 iunie 1960)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul (ironic): Dumneata? Dumneata ai oprit ploaia? (Râde zgomotos.) Ha, ha, ha! Să fim serioşi! Ploaia este în afara controlului uman. E un fenomen al naturii...
Marghioala: Aşa? Ia să-ţi arăt eu dumneata un fenomen al naturii... (Caută nervoasă prin traistă şi scoate telefonul mobil, pe care formează un număr. Baciul o priveşte râzând.) Alo! Alo! Spirache? Ce faci măi Spirache? Apă mai avem? (Pauză.) Foarte bine! Ia dă tu drumul la o ploaie torenţială! (Pauză.) Nu, n-a plătit nimeni! Astăzi plouăm gratis.

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sookie: Bun, uite aici. Clătite cu afine din grâu integral, degresate.
Michel: Sunt 12?
Sookie: 12 ce?
Michel: Afine. Nu mănânc decât 12 afine la micul dejun.
Sookie: Sau ce?
Michel: Cum adică, sau ce?
Sookie: Ce se întâmplă dacă mănânci 13 afine?
Michel: Este o conversaţie stupidă.
Sookie: O să mori?
Michel: Dă-mi farfuria.
Sookie: Doar dacă nu o să numeri.
Michel: N-o să număr.
Sookie: Jură. Ridică-ţi mâna dreaptă şi spune: "Să se despartă Destiny's Child dacă voi număra aceste afine".
Michel: (Îşi ridică mâna.)... Alege altă formaţie.
Sookie: Nu.
Michel: (Lasă mâna în jos.) Te urăsc! Te urăsc!

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul (calm, absorbit de telescop): E făină, câtă vrei, la prăvălia lu’ alde Beşleagă... Se vede şi cu ochiul liber...
Romică (sare speriat): De la alde Beşleagă? Ferească Dumnezeu! Făina lui e radioactivă. Mi-a spus mie lelea Mărioara. Alde Beşleagă are mălai de contrabandă, adus de unii tocmai de pe Marte...
Baciul (privind prin telescop): De pe Marte, zici? S-ar putea să ai dreptate. Parcă am văzut într-o noapte o navă cosmică, fără număr, venind dinspre Marte, pâş – pâş, cu farurile stinse...
Romică (foarte agitat): Marte, tăicuţă! Să mă trăsnească! Făină de pe Marte... Scrie şi pe saci. Mai bine luăm făină pământeană, de la alde Gârjoabă...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chandler: Sărutul este pentru noi ca un număr de debut, nu? Adică, e ca un comedian pe care trebuie să îl suporţi inainte să apară Pink Floyd.
Ross: Da, şi – şi nu e vorba că nu ne place comedianul, ci doar că – nu din cauza asta am cumpărat biletul.
Chandler: Vezi tu, problema e că, după ce se termină un concert, indiferent cât de frumos a fost spectacolul, voi, fetele, îl căutaţi din nou pe comedian. Ştii? Adică, suntem în maşină, ne luptăm cu traficul... de fapt încercăm să stăm treji.
Rachel: Da, ei bine, îţi dau un mic sfat: adu-l înapoi pe comedian. Altfel, data viitoare o să stai acasă şi o să asculţi albumul acela de unul singur.
Joey: Tot despre sex vorbim?

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: 13... Număr cu ghinion! Vă spun eu, ceva rău tot o să se întâmple, doar e vorba despre 13 ani.
Nistor: Aş... Alex, fii serios! Şi mai lasă superstiţiile! N-o să se întâmple absolut nimic rău. Poţi fi sigur de asta! Îţi garantez.
Alex: Pariezi cu mine? Ai curaj?
Nistor: Sigur că am! Pariez, pe una dintre cele mai bune prăjituri, la întoarcere.
Alex: Fie... Ai să pierzi. Îmi vei da prăjitura.
Nistor: Vom trăi şi vom vedea...
Alex: Fii atent, n-o să mă poţi trage pe sfoară; va trebui să-mi dai prăjitura, doar am martori care au auzit totul, deci ştiu în ce constă pariul nostru.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jenny (citind de pe plicurile găsite în maşina lui David): Dl. şi dna. David Goldman. Dl. şi dna. David Goldman. Dl. şi dna. David... eşti însurat!
David: Legal da, însă...
Jenny: Şi când aveai de gând să-mi spui?
David: Vroiam să-ţi spun, însă niciodată nu mi se părea că este momentul potrivit. Tu erai atât de fericită, şi eu eram fericit...
Jenny: Ai locuit cu soţia ta în tot acest timp, aici aproape! Bulevardul Byron. Nu-i de mirare că ne tot întâlneam, nu-i aşa? La ce număr locuieşti?
David: 34. Nu mai fii aşa, te rog.
Jenny: Am rămas fără nimic. Nu mi-am dat examenele. Am... am renunţat la şcoală. Unde s-au dus toate astea?

replici din filmul artistic O lecţie de viaţă, după Lynn Barber
Adăugat de Dana Ţugui MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gina Morrison: Apropo, eu sunt Gina. Gina Morrison. (Se opreşte, aşteptând ca el să-i spună numele lui.) Iar tu eşti?
Căpitanul: Număr 3?
Nr. 3 – Ofiţerul responsabil de cultură: Asta e o listă cu cele mai folosite nume de pe planeta asta.
Căpitanul: Numele meu este...
Dave: Ming Chang.
Gina Morrison: Ming Chang? (Râde.) Scuze, scuze, dar îmi păreai mai mult un "Dave" sau ceva de genul ăsta.
Dave: Care se întâmplă să fie celălalt nume al meu.
Gina Morrison: Dave... Ming Chang?
Dave: Dave Ming Chang.

replici din filmul artistic Ţi-l prezint pe Dave
Adăugat de Spătaru Cosmin, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!