nu poţi fi pe placul tuturor

Mozaic de anotimpuri

Dragostea este un mozaic de anotimpuri care se completează cu revărsarea tuturor florilor într-o singură bătaie a inimii; ea te face să trăieşti mai presus de orice. Pentru că este capacitatea tuturor simţurilor profunde ale omului.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii (25 decembrie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bun comun

Un bun care aparţine
Tuturor şi nimănui,
E drumul pe care vine
Mortul, cu alaiul lui.

Deşi e al tuturor
Nimeni nu-i proprietar.
Toţi îl stăpânesc când mor,
Niciunul nu-i titular.

poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

poem

ce ai?
cand te privesc
nu aflu in tine decat doi ochi
asemenea tuturor ochilor
si o gura
pieduta printre miile de buze
pe care le-am sarutat,
un trup
aidoma tuturor trupurilor
pe care le-am cunoscut
dar care nu mi-au lasat
nici o amintire.

poezie celebră de Pablo Neruda
Adăugat de andra ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Globe-trotter

vreau să plec cu mine în bagajul de mână
gata să mă aşez în avion ca în prima copilărie
tu să vorbesti până asurzesc toţi călătorii
şi să îţi descalţi imaginaţia lângă un hublou

călătoriile sunt asmatice îţi inundă plămânii şi tuşeşti ai alergie la drumuri
nu poţi pleca fără spray-ul care te scoate din şoc
dar acel acasă nu mai este decât un epicentru al cuvintelor
însă tu ai harul să te poţi plia şi aşa minusculă
poţi intra într-o dragoste mare şleampătă o dragoste de călătoare

am auzit că mă aştepţi cu flori criogenate
pe fiecare ax orar
însă îmi este teamă de timpul când
nu voi mai vizita muzee ci pasarele
suma tuturor efectelor halucinogene tineretea
va urca pe o linie liberă
mai sus de Dumnezeu cu o mie de pixeli
în calculatorul universal

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi cuprinde marea

Nu poţi cuprinde mare
Oricât te-ntinzi şi vrei
dar te va prinde-odată
sub el, un val al ei.
Nu poţi opri furtuna
oricât te-mpotriveşti
dar te va smulge-odată
vreun vânt, oricine eşti.

Nu poţi să ţii pământul
sub palmă cât ai vrea
dar el doar sub o palmă
pe veci te va ţinea.

Nu poţi să-ngropi Lumina
sub nici un oboroc,
nu poţi opri nici noaptea
nici soarele pe loc.

Nu poţi să-nfrângi Lucrarea

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De oamenii zgârciţi râde pământul
Şi râde iadu-n pumni de domni şi regi.
De cei ce fac pentru popoare legi,
Cum râd în codri fiarele şi vântul!
Şi viermii râd de cei care-şi fac placul,
Şi de femei cu poale lungi e vesel dracul!

poezie din Mahabharata, traducere de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

Dar poţi să prinzi somnul cu mâinile?
Poţi să prinzi vântul?
Poţi să prinzi timpul?

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte

când realitatea se retrage
şi când răsar stelele
vin din toate ungherele
visele
sufletul se zbănţuie
fără oprelişti
în jocuri copilăreşti
poţi fi vânt care stârneşte valuri
apoi le călăreşti
şi le domoleşti
poţi vorbi cu algele
învăţând de la ele
dansurile verzi
poţi elibera multicolorele zmeie
tăindu-le sforile
poţi zbura cu păsările
fără să-ţi pese că nu ai aripi
poţi dărâma cu o suflare
castelele de nisip
şi le poţi reclădi mai frumoase

[...] Citeşte tot

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual

mă închin la Soare în linişte mă rog
pentru sănătatea tuturor fiinţelor
lacrimi purifică înecăciosul smog
credinţa este calea biruinţelor.

a sunat trezirea din corn de inorog
trec şi azi de puntea suferinţelor
mă închin la Soare în linişte mă rog
pentru sănătatea tuturor fiinţelor.

adesea mă târăsc precum un olog
numai să ajung în sfera speranţelor
sap în mine precum un geolog
după învăţături din aria căinţelor.

mă închin la Soare în linişte mă rog
pentru sănătatea tuturor fiinţelor.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă

Daca poţi strânge între palme o pată de azur
Şi vieţii să-i iei tot ce-i tandru şi pur,
Dacă poţi îmbrăţişa pentru o secundă timpul
Şi deschide poarta pentru a împrăştia vântul

Dacă după toate acestea
Mai poţi păstra în ochii tăi taine moi,
Atunci mai poţi crede în soare!

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!