nici urmĂŁ de haiduc

Poemul haiduc

Se uită ţintă la mine
mă ai picat din vis
dacă-i rău zi-o bine
şi scrie naibii că m-ai scris

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (29 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discuţie

În vis se-abate mama pe la mine
să vadă ce/cum o mai duc
da mamă, am de toate,-s bine
nu, nu trăiesc ca un haiduc
pe pat, nu, nu mai ţin cărţi vraf
curând am şters icoanele de praf
nu, nu s-au rupt, fiindcă sunt sub geam
pe Sfânta Filofteia, da, o am
da, mă închin atuncea când le şterg
nu, la biserică nu prea mai merg
de toate am, nu-mi trebuie nici bani...

doar tu nu eşti, de-atâţi şi-atâţia ani

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea ta mi-a fost o sfâşiere...

Plecarea ta mi-a fost o sfâşiere...
Ştiu bine că durerile se curmă...
Nici cel dintâi nu sunt, nici cel din urmă,
Cenuşa vremii ninge mângâiere.

Din tot ce-a fost nu mai rămâne urmă...
Un cântec stins pe valuri... o părere...
O umbră jucăuşă care piere
În colbul zării... Nimeni nu-l mai scurmă!

N-am fost nici eu, nici tu n-ai fost de vină...
Dacă te-ai smuls de mine, o străină,
Şi pleci nepăsătoare, calmă, rece.

Rămâne alta, - cea adevărată,
Din visurile mele-ntruchipată:
Icoana ce ţi-am scris o să te-ntreacă!

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o damigeană

Clondir şi alcooluri vechi
S(t)urzii cu vată-n urechi
Să nu vadă, să n-audă
Cum se udă biata d-udă
-----------------------

Damigeană, damigeană
Bucuria mea de-plină
N-ai nici merit, n-ai nici vină
Când e vinul pe sprânceană

Cât aş vrea eu să te iert,
Bucuriile păgâne
Nu mai vor ca să mâne,
Impecabilul deşert

Şi regretele iar scurmă
După dramul de noroc
Să te văd plină la loc
Că pe urmă, că pe urmă...

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnele zborului

Luminişul din pădure
Nu-i deloc întâmplător;
Nici lăsat de vreo secure,
Nici pământ neroditor,
Nici un loc doar pentru mure,
Nici măcar pentru izvor.

O poiană luminoasă
Nu-i doar pentru sadină,
Pregătită pentru coasă,
Nici un fel de padină,
Adăpost de gadină,
Nici atât urmă de casă.

Luminişul este pus
Prin păduri, ca semn, de sus.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea sufletelor

Am întors oglinda timpului
În urmă ai rămas tinereţe
Mă priveşte chipul încremenit
Sunt eu recunosc cu tandreţe

Privirea îmi era senină
Şi chipul luminat de vise
Nici rid nici urmă de-ndoială
Nici gânduri nici inima închise

Credeam că viaţa e usoară
Să te iubesc la nesfârsit
Nu ştiam ce repede ea zboară
Într-o zi ce-am iubit s-a năruit

Tu din oglindă îmi vorbeaţi
Nu te plânge şi acum iubeşti
Chip brăzdat printe firele cărunţi
Mereu să zâmbeşti tu reuşeşti

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râu înzăpezit

O sută de munţi şi nici o pasăre,
O mie de cărări şi nici o urmă;
O luntre mică, o colibă din bambus,
Un bătrân pescuind în râul rece, înzăpezit.

poezie de Liu Zongyuan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmă de vis

Într-o urmă de vis
Se adună lumina.
Viaţa scaldă
Sufletul
În copaia iubirii.
Sângele accentuează
Zvâcnirile inimii.
Cerul adulmecă
Nisipul veşniciei
Din aceeaşi urmă
De vis!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la urmă ne vor asculta şi gândurile

dacă nu cumva o fac deja
poate că în felul acesta nu va mai înjura nimeni pe silenţios
nu vor mai fi nici secrete
vom învăţa să fim un gând
cine să-şi mai permită dizidenţa
lumea nu va fi mai bună dar măcar o vom şti toţi odată
ce ne facem însă cu poeţii
nici ei nu ştiu câteodată ce gândesc
darămite cogeamite serviciu secret
lovit în plex de insecretomania mondială
......................................................................................
până la urmă cineva va voi să cunoască şi gândul necuratului
dar poate nici dumnezeu nu o poate face întru-totul
.............................................................................................
iar între două numărători paralele
cu certituine
întotdeauna cineva va pierde

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creştin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici ţărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului şi nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparţin Preaiubitului meu.
Am renunţat la dualitate şi am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te ştiu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu eşti cel dintâi, ultimul, cel din exterior şi cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Eşti
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!