nevastă

Moşierului, Poetului

să-i fie nevastă
orice copilă-i place:
şi să fie
cea mai frumoasă,
cea mai plăpândă
fecioară,
mezina –
curată,
ca lacrima:

Poezia.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfidul Victor Ponta Plagiatorul a înfiinţat Partidul Pro România, după ce a trădat PSD-ul şi a fost dat afară ca un gunoi (pamflet)

Denumirea e bombastă,
Însă lumea nu e proastă,
Înţelege viclenia:
Cică-i pentru România,
Dar e un partid de castă,
Pentru gaşcă şi nevastă.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Executare silită

Se-ntâmplă azi de multe ori,
Când locatari inconştienţi,
Nu vor să fie mai atenţi,
Cu plăţile rămân datori;
Supuşi la vechile rigori,
Pitecantropii indolenţi,
Se dovedeau incompetenţi
Ei comiteau frecvent erori
Pe Neaţă, un strămoş tâmpit,
Cu datorii l-a pricopsit
Executoru-n mod firesc
În acţiunea sa nefastă,
Prin ordin judecătoresc
I-a pus "poprire" pe nevastă.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate

Zburdalnică şi impetuoasă ca o fată
Care cutreieră unde sufletul îi cere,
Libertatea cântă şi îşi ţine ridicată
Torţa aprinsă cât mai sus, cât mai la vedere.

Când e deja nevastă şi când zi de zi
Are grijă de casă şi de ce-i strâns în chiler
Libertatea-şi schimbă viziunea, felul de-a fi,
Îş stinge torţa şi devine pompier.

poezie de Archibald MacLeish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ale "castităţii"

Când femeia este castă,
Nu cedează sine die
Nu doreşte vreo simbrie,
Ci s-ajungă-a ta nevastă
Iar Georgică, o năpastă,
Avusese seara-n vie
C-o fecioară cam nurlie,
Ce la sex deloc n-adastă
El, fidel "masculei" ginte,
Îşi făcea mereu idei
Şi dorind-o, că-i fierbinte,
Ea i-a zis cu bun temei:
- Dacă eşti copil cuminte,
Joacă-te cu sânii mei...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marinarul

Aventurându-se pe mare,
Ca un bărbat adevărat,
El seama încă nu şi-a dat
Cam câte a schimbat... vapoare
Şi acostând în porturi rare
La nicio damă nu s-a dat
Doar de soţie obsedat,
În gând purtând-o cu fervoare
Iar credincioasa lui nevastă,
Adeverind că este castă,
Chiar în această conjunctură
Strunindu-şi pofta cu răbdare
Visează la o aventură
Şi ea cu gândul tot la mare.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanii

La spovedanii-s "interprete",
Şi când un popă respectat
De dame multe-i asaltat,
Devine-o bancă de secrete
Dar sunt şi cazuri mai concrete
Precum chiar ieri s-a întâmplat
Cu popa Nan apreciat
De cuconiţe şi subrete
O ştie-ntreaga Europă
Că spovedind femeia castă
Un popă n-are o sincopă
Dar el dădu de o năpastă
Şi regretă că este popă,
Când spovedi a sa nevastă.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţuica e medicament (Gazel umoristic)

Viaţa mi-a schimbat destinul,
Cunoscându-l pe vecinul,

Că şi lui îi place ţuica,
Dar mai neagă... Cabotinul!

Bem din zi până în noapte,
Ca să ne-necăm veninul...

Lui, iubita lui nevastă
I-a trădat cumplit căminul,

S-a iubit o viaţă-ntreagă
Până o prindea leşinul,

Şi cu mine, şi cu naşul,
Însă a fugit cu finul.

Ţuica e medicament
Şi ne amorţeşte chinul.

poezie de Mirela Grigore din Un râs asumat
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diogene

Acest atenian de faimă, din vechime,
Ce căuta un om cu felinarul
Dispreţuia măririle şi harul,
Şi regilor vorbea de la-nălţime.

Lângă cetate îşi avea hambarul
Şi casă şi nevastă, slugărime...
Pe semeni judecându-i cu asprime
Puterilor îşi cunoştea hotarul.

Venise fără niciun dar pe lume
Dar jinduia un nume, un renume
Şi-atuncea, iată zdrenţele viclene.

Mânca vârtos bucate de tot soiul
Apoi pleca, rostogolind butoiul:
— Mă duc în târg să fac pe Diogene!

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare pasăre dormea un munte...

În fiecare pasăre dormea un munte.
Din fiecare mână şarpele sfânt
mânca sare. Şi-n fiecare uliţă din port
un bătrân episcop punea-ntrebări unui copac.
Gol, goluţ era vinul şi aproape de fluviu,
jelite, savanele dispărute
din timpul când întâlniseră zăpada.
Nu era pic de foc, şi vrăjitorul
şi-a luat nevastă, -atunci, oraşu-n flăcări.

poezie clasică de Alain Bosquet, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!