nesomn

Viaţa i se păruse odată o viaţă de nesomn, azi omul e mereu nedormit, mereu tânjeşte după o vacanţă lungă în care să piardă în pat şirul zilelor.

Petru Popescu în Prins
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

A zis cineva că e uşor? E greu, provocator şi de-a dreptul enervant să te reapuci de sport şi o dietă echilibrată, după o perioadă nebună de călătorii, nesomn, mâncat pe fugă prin benzinării sau aeroporturi.

citat din Andreea Marin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie

Degetele tale
însetate de mişcare
îmi aranjează suav
fiecare clipă de nesomn

gâmduri obosite
sprijinite-n cârje
se lovesc tăcute
cap în cap

doar depărtările
mai vorbesc.

poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub pătura albastră

De oboseală, de nesomn şi de toate,
m-am întins cu faţa la cer, fără să mă gândesc la nimic,
nici măcar la tine.

Ştii tu, cum ne ţineam de câte o bară de tren
(iar cititorul, pentru că şi el are dreptul poetic la legănare – o bară de tramvai sau de fluturi)
şi ne atingeam străin aşteptând coborârea,
tot astfel copacii, cu umbrele lor subţiri şi înfometate,
se atingeau şi priveau fără vorbe.

Din tălpi, din genunchi sau poate din spusele greierilor
am ştiut deodată şi chiar am vrut să exclam:
- Uite, copacul acesta eşti tu! Şi celălalt eu!
Am fost şi iarăşi vom fi!

Dar liniştea, liniştea pe care atât de mult o doreai la sfârşit,
şi atingerea mâinilor,
a umerilor sau a gândurilor lemnoase ale copacilor
sau poate cea din curgerea nisipoasă a stelelor – în lumina ce înlumina treptat totul –
m-au adormit pe o parte

[...] Citeşte tot

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

poezia este un fel de dragoste
un foc interior
care se stinge
sau se reaprinde
în inima fiecărui cititor

poezia este taina sufletului
un popas trecător
din zorii dimineţii
până târziu în noaptea
albă de nesomn

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aşezi la o masă

copioasă de lemn de salcâm
cizelat cu scepticism mă gândesc
că pot fi un crocodil ştirb care înghite
în fuga sănătoasă orice picior
cu unghii cenuşii puse de tipele
ciufulite după noaptea de nesomn

te uiţi şi crezi că eşti un canibal
ciudat pentru bătrânii yoghini
care sunt onoraţi să se sacrifice

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi întregi de nesomn se scurg ca o clipă, scăldate într-o bucurie şi o fericire de nesecat, iar când zorile trandafirii îşi trimit primele raze, revărsându-se în odaia sumbră şi învăluind-o cu draperii fantastice de lumină îndoielnică, cum se întâmplă la noi la Petersburg, visătorul nostru vlăguit, stors de puteri, se aruncă în pat şi adoarme în voia spiritului său bolnav, zguduit de extaz, cu un fel de durere copleşitor de dulce în inimă.

Dostoievski în Nopţi albe, A doua noapte (1848)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţă

Strecurată, noaptea
inundă cu lacrimi
amintirea ta.
Îngeri de somn
se zbat fără spor
la geam.
Lung vis de fericire,
visat...
cu ochi deschişi
aşteaptă în zadar.
E frig!
E frig de amintirea ta
uitată, de timpul zdrenţuit.
Suferinţă neştiută de nimeni,
gând strecurat
anevoie
în noaptea
umezită de lacrimile
îngerilor obosiţi
de nesomn...

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre Absolut

Letargica goană după valsul morţii
Se sfârşeşte într-un amar de nesomn,
Străpuns de paradisul de cuvinte
Şi de taine poetice,
Inexplicabil de concave şi indisolubile.

Gratitudinea ochiului, setos de adevăr,
Cerne sofisticata mea viaţă,
Căzută în naufragiul marilor iluzii.
Astfel re-naşte pauza dulcelui sens
Dinspre mirificul cutremur de adevăr spre Absolut.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulcele nesomn

moto: Vrajă, vrajă dor de glajă
Cocostârc noaptea de strajă
Ca să prinzi luna pe plajă
-----------------

Planturoase salcii dorm
Răsfrângându-şi chipu-n lac
Agonii cu flori de mac
Şi tristeţile diform

Spânzură zefiru-n ramuri
Şi adoarme luna-n cer
Noaptea cântul de năier
În hlamida lui de flamuri

Numai tu ca o nălucă
Mă străbaţi şi te întorci
cu fuior de tors. Şi torci
Doruri fragede de ducă

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!