nenorocit

Don Siempre: Unde este soţul tău?
Elena: Care dintre ei?
Don Siempre: Cel legitim! Regele Menelau!
Elena (indispusă): La el în criptă! Un nenorocit! S-a retras din viaţa publică! A ajuns o mână de oase! Trăieşte din mila turiştilor!

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce am terminat în acea seară cu număratul banilor, m-am simţit deodată atâta de singur şi de nenorocit, că dac-aş fi avut o sticlă de whisky (o femeie? o seringă cu speed?), poate că aş fi recurs la soluţia rockerilor, până la urmă, întâmplă-se ce s-o-ntâmpla. În loc de astea, am tras repede un svung de Nabocov, până mi-a căzut cartea din mână şi am adormit cu lumina aprinsă.

Mircea Cărtărescu în Frumoasele străine (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabu de mâine

Groaznic, am prins iar dimineaţă,
Teribil, vreau un week-end iar
Nebun, tai luni din calendar...
Nenorocit, alt an sărbătoresc, să mai sfârşesc din viaţă.

Cu mintea tâmpă într-o minciună,
Bezmetic fug spre nou, ce trece...
Un imbecil, în loc să încerce,
Prostul, să-şi cumpere-azi definitiv, c-un viitor arvună?!

De greva timpului o fac cu voi, azi... mâine se amână?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu am putut să înţeleg niciodată mândria etnică sau naţională. Pentru că după mine mândria ar trebui rezervată pentru ceva ce reuşeşti sau obţii de unul singur, nu ceva ce se întâmplă prin accidentul naşterii. A fi irlandez nu este o abilitate, este un nenorocit de accident genetic. Tu nu spui "Sunt mândru că am 180 de cm. Sunt mândru că am o predispoziţie pentru a face cancer de colon." Aşa că de ce naiba să fii mândru că eşti irlandez, sau că eşti italian sau american sau orice altceva?

citat clasic din George Carlin
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debra Barone: Când m-am măritat, nu m-am ales numai cu un soţ, m-am ales cu un circ întreg de ciudaţi care şi-au instalat cortul chiar peste drum. Şi asta nu ar fi o problemă dacă ar sta acolo; dar în fiecare zi, în fiecare zi mi-aruncă în poală un camion cu ciudăţeniile familiei lor de nebuni. Tu cum te-ai simţi să stai între doi oameni de 60 de ani care se ceartă pe cine a inventat peluza... peluza! Şi apoi mai e şi fratele, "Stau într-un apartament, nu am şi eu o viaţă, Raymond are o viaţă." Dar nu poţi să-l condamni când vezi cine e mama, are un fel de influenţă bolnavă asupra amândurora. Şi apoi tatăl care e probabil cea mai dezgustătoare fiinţă lăsată de Dumnezeu pe toată planeta. Aşa că nu-i de mirare că fiul scrie povestiri, eu ar trebui să scriu povestiri, viaţa mea este un roman gotic şi până nu ai trăit în casa aia cu ei toţi acolo, zi după zi, săptămână după săptămână, an după alt nenorocit de an... nu ai niciun drept să mă judeci.

replică din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula Zeului Foot-ball

Într-un sat,
Nu prea îndesat,
Da' şi-n alte sate
S-a votat în unanimitate:
Ca peste tot, în fine,
Lumea să se-nchine
Pe drum, în casă-n hol
Doar Zeului Foot-ball!

Îmbrăcând tricouri tot cu ecusoane
Încălţaţi cu ghete numai cu crampoane,
Înjurând arbitrii, FRF ori soacră,
Singuri vinovaţi că ciorb-ar fi prea acră!
Şi scandând slogane-ntreaga ziulică:
"Suntem sătui de mămă-
liga lu' Mitică!"
Cu-njurături de mamă,
Să dea la lume seamă!

"Pe naşu' să-l azvârle direct în fundu' apei".

[...] Citeşte tot

poezie de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia marinarului breton

La-începutul celeilalte ierni noi, prea-frumoşii,
Ne-am căsătorit – după Anul Nou a plecat pe mare.
Acum florile de mac ard roşii,
Iar eu sunt aici pe cheu, privind în zare.
I-aştept sosirea, având tovarăşi albatroşii,
Pe unde-o fi? Distanţa dintre noi îl doare?

"Nu plânge, curaj, coniţă,"-mi spune căpitanul;
"Se va întoarce curând acasă. Aşteaptă, fii cuminte!
Deocamdată zace într-un spital, se face de-acum anul...
La Rio de Janeiro,-n Brazilia febricidă şi fierbinte.
Nu ştiu ce boală-a căpătat, ştiu doar că trăieşte băietanul
Şi că-într-o bună zi iarăşi îţi va ieşi-înainte."

Am trimis telegramă, să aflu date mai precise,
La Spitalul Marinei şi-am primit răspuns a doua zi.
Citez cuvintele infirmierei, exact cum au fost scrise:
"Soţul tău iubit nu va muri;
Dar să nu te-aştepţi la un barcaz cu velele întinse –
Nu pot, desculpa-me, să-ţi spun din ce pricini. "

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Robert William Service, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!