nedreptate

Balamuc

S-a întors ţara
cu fundul în sus...

Munca e nemuncă
gândirea e negândire
cinstea e necinste
dreptatea e nedreptate
justiţia e nejustiţie
parlamentul e ciorovoiaă
guvernul e bocăneală
preşedintele e hăhăială.
Păcăleală... Păcăleală...
Păcăleală...

Noi muncim, nu gândim!
Noi nu mai muncim, gândim...
Mai muncim?
Mai gândim?

VOTAT!

poezie de Dan Camer din Traianele
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedreptate

Ne grăbim să judecăm
Şi punem etichete,
Scumpă-i haina ce-o-mbracăm
Ghidaţi de aparenţe.

S-ar îneca într-un ocean
Acela care n-are,
Eforturi face multe-n van
În ignoranţă moare.

De ce trataţi nu sunt la fel
Cei imbrăcaţi in zdrenţe?
Prejudecăţi având de fel
Acei fără respecte.

Nu ştiu dacă te-am atins,
Mai bun să fiu eu mi-am propus,
Să fac cu tine un compromis
În suflet ţin nespus.

poezie de Răzvan Percec (29 septembrie 2016)
Adăugat de Răzvan Percec
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

M-a prins iubirea de altădată,
Când te visam femeie, muză,
Te săruta, dar mai ciudată
Îţi bătea inima sub bluză.

Acum perdeaua este ruptă,
Amintirile sunt îndepărtate
Lumina şi cuvintele se luptă
Să găsească marea nedreptate.

Ninsoarea din grădină mă inspiră
Şi sângelui îi dă mai multă trudă,
Singurătatea asta mă respiră
Iară virtutea nu mai este crudă.

poezie de Nicu Petria (13 februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sortit

Naşterea, e o-ntămplare
Şi sexul este-un accident.
Copilul, e-un impediment...
Totul, trăim într-o suflare.

Avem norocul existenţei
Din mii d-avorturi practicate...
Suntem mânjiţi de nedreptate
Şi facem, obiect petenţei!

Oare, destin, este trăitul?
Şi oare cine, îl decide?
Un singur ou... cine-l divide?
De ce-s alesul, fericitul?

Mă-nchin evlavios genezei
Să îmi dezvăluie mister;
De ce-s sortitul caracter...
Şi-s axioma ipotezei?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedreptate

De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz?
Atât de păcătoşi să fim noi încât să fim nevoiţi
să avem
speranţe, pentru frumuseţe
şi pentru duioşie, ochi
şi pentru alergare, picioare?
Atât de nefericiţi să fim noi
încât să trebuiască să ne iubim.
Atât de nestabili să fim noi
încât să trebuiască să ne prelungim
prin naştere
tristeţea noastră urâtă
şi dragostea noastră înfrigurată?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâns pentru Alexandra

Tăcere, ţipăt, apoi iar tăcere...
Se-amestecă cu sângele şi piere
Un suflet care s-ar fi bucurat
Dacă în calea lui n-ar fi aflat

Un om cu chip de fiară, un bastard,
În care diavoli se-ntrunesc şi ard.
Doamne, de ce atâta nedreptate
A azvârlit un trup plăpând spre moarte?!

Un lup flămând în ghena morţii-aruncă
Trupuri de îngeri... oh, ce rană-adâncă!
E plâns de inimi... Doamne, dă-i pedeapsă:
"Lumina zilei să n-o mai primească!".

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegere

Îmi stai ascunsă în cuvinte,
Sperând că poate nu te ştiu,
Cu gânduri care nu-s cuminte,
Ca să greşesc pe mai târziu.

Eu te accept, te iert şi poate,
Am să te-ajut să te îndrepţi,
Şi-n nedreptate e dreptate,
Tu trebuie doar s-o accepţi.

Încerci să mângâi sentimente,
Poate-am să cad în plasa ta,
Pierzându-mi mintea în momente,
Pe care le voi regreta.

Dar eu te ştiu, zâmbesc spre tine,
Cu ochii mei te văd cum eşti,
Poţi fi mai mult, poţi fi mai bine,
Alege altfel să trăieşti.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trocadero

Noroi, gheaţă şi eu mic
Răsucit în mine
Zgribulit
Pantof rupt prin care se uită universul
Absurd, aberant
Şi de neînţeles
Picături care pot să cadă
Din imense aglomerări
De dreptate sau nedreptate
Suflet mohorât aşteptând
Nădejdi deşarte
Nici mila nu este prietena cu mine
Cineva, cândva, undeva
A trecut pe lângă mine
Cuvinte răsucite rostind
Spre mine, dar eu nu am înţeles
Eram mic şi pricăjit
Jos, La Trocadero

poezie de Viorel Muha (1997)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg

Alerg încet spre porţi de-aramă,
La îngeri trişti... să le dau vamă,
Să-nchid destinul în cuvânt,
Să beau, să râd şi-apoi să cânt.

S-arunc părerile de rău
Şi ne-mplinirile-ntr-un hău,
Să uit de tot ce-a fost minciună,
Făcând din viaţă... o furtună.

Din nedreptate şi durere,
Să-mi fac castele de plăcere,
Să pun... iubirile-ntr-o cană
Şi să le vând... într-o găvană.

Să mă cinstesc... cu ursitoarea,
Să îmi descânte vrăjitoarea,
Să fac cu viaţa legământ
Şi-apoi să trag pe ea... pământ.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prozaică

Există o tristeţe şi-un fel de nebunie...
De unde-mi vin în minte oare cine ştie?
Să fie amarul lumii – ce strâns mă înfăşoară,
Să fie doar viaţa-mi, pustie şi amară?

Privesc în jur la semeni: ce veseli toţi îmi par!
Deşi, le simt tristeţea şi ştiu că râd amar.
Suntem zdrobiţi de vremuri, minciună şi nevoi
Şi prea multă durere purtăm, adesea-n noi...

Unii visează-n taină – alţii chiar fac averi
Dar cei mai mulţi sunt singuri – catâri plini de poveri
Cu susu-n jos e lumea şi, parcă, fără rost –
Şi banul te ridică, oricât ai fi de prost.

O! Cine-a spus minciuna că banul nu contează,
Când până şi copiii tot la bănuţi visează?!
Ce-i drept, prea mult-avere, ades nenoroceşte –
Dar, parcă, sărăcia vreodată fericeşte?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!