narcisismul

Sonet susurat...

Astăzi, Simm, tu plânsu-mi-ai în sânge,
Plânset fin, sfielnic – murmur tremurat,
Şi-ntr-un ritm tremolo, trupu-ţi parfumat
Îmi părea, Simmone, că şi el plânge...

Lacrimile-ţi verzi, eu, tainic, ţi le-aş strânge,
Simm, în versu-mi clar şi dulce-nsingurat,
Şi,-apoi, le-aş prelinge-n şoaptele-mi nătânge,
Doamne, le-aş prelinge, cristic... susurat.

Plânsu-ţi diafan şi stins, alungând narcisismul,
Ce-mi tronează-n sângele-mi albăstriu şi-amar
Mă îndeamnă să-ţi salut, solemn, eroismul,

Căci, poezia din lacrimi este, desigur, un dar,
Unul, care-mi stimulează, de-a pururi, lirismul...
Orice altceva, are un rol efemer, secundar!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teea

Se-nchină nevoii de alb, ca hermina,
Şi se strecoară subtil, precum umbra,
În sângele ei străjuieşte penumbra,
Care, apoi, declanşează, idilic, lumina...

Te consolează de-al lumii haotic neant,
Erotica ei emană arome până la stele,
În preajmă-i roiesc, insistent, filomele,
Al căror cântec sublim e deconectant.

Te-ajută, solemn, să eviţi narcisismul
Şi gustă din amarul preasângelui tău,
Îţi dezgheaţă lacrimile şi te scapă de hău,
Te învaţă ce înseamnă, în amor, eroismul!

E-o rază ce-mprăştie, pururea, ceaţa,
Căldura extazului îi pulsează în sâni...
De ce stai pe gânduri, de ce mai amâni
Duelurile sângelui şi-ale cărnii cu viaţa?

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (Na-Necr)

Ne deranjează naivitatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează narcisismul altora; cu al nostru ne înţelegem bine...
Ne deranjează nazurile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează năravurile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează nătăfleţii, când e vorba de alţii, dar pe niciunul că el e nătăfleţ...
Ne deranjează nătăntolii, când e vorba de alţii, dar pe niciunul că el e nătăntol...
Ne deranjează nătărăii, când e vorba de alţii, dar pe niciunul că el e nătărău...
Ne deranjează nătângii, când e vorba de alţii, ar pe niciunul că el e nătâng...
Ne deranjează năucii, când e vorba de alţii, dar pe niciunul că el e năuc...
Ne deranjează nebunia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează nebunii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e nebun...
Ne deranjează nechibzuinţa altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează necinstea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii neciopliţi, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e necioplit...
Ne deranjează oamenii necivilizaţi, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e necivilizat...
Ne deranjează necredinţa altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii necruţători, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e necruţător...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

CONDAMNĂM... (N1)

Condamnăm naivitatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm narcisismul altora; cu al noastru ne înţelegem bine...
Condamnăm nazurile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Condamnăm năravurile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Condamnăm nătăfleţii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e nătăfleţ...
Condamnăm nătăntolii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e nătăntol...
Condamnăm nătângii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e nătâng...
Condamnăm năucii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e năuc...
Condamnăm nebunia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm nechibzuinţa altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm necinstea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm neciopliţii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e necioplit...
Condamnăm oamenii necivilizaţi, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e necivilizat...
Condamnăm necredinţa altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm necugetarea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm necumpătarea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm necuviinţa altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm oamenii nedemni, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e nedemn...

[...] Citeşte tot

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

avatarul în care locuiesc
nu sărbătoreşte primăvara
de fapt nu sărbătoreşte nimic...
dar pe mine
nu mă supără nesărbătoririle
ci doar dedublările minţii
mă enervez de pildă
pentru că m-a forţat să mă fac vecin
cu un bătrân nebun care îşi plimbă girafa
în fereastra mea
şi cu o studentă la psiho
care pune etichete pe orice trecător
dintr-un manual freudian
e multă gălăgie
în această conştiinţă comună
a mea şi a avatarului meu
la fel ca într-o garsonieră
în care doi soţi se bat
pentru telecomandă
aş vrea să divorţez cumva de mine

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciobanii fumau, aşezaţi pe nişte pietre. Era cald şi mirosea a răşină, a flori de vară, a singurătate. Şi mai era un miros, un miros care avea să-mi dea dependenţă, cea mai nasoală dependenţă din viaţa mea, una mult mai atroce decât alcoolul, decât drogurile, decât sexul, decât iubirea, decât narcisismul, decât orice. Dependenţa asta era cel mai greu de înţeles şi de acceptat de către oameni. Oamenii nu-şi doreau ceea ce-mi doream eu, ba chiar, dimpotrivă, dependenţa mea de mirosul ăsta era pentru ei cel mai teribil coşmar, fiindcă îi arunca într-un loc de unde trebuia să se descurce singuri, erau obligaţi să trăiască fără păpuşar, fără reguli impuse de alţii. Dependenţa asta mă împingea pe un drum pe care aveam să păşesc singur. Să sufăr, să mă reneg, să mă întorc înapoi, să mă ridic şi să pornesc din nou, să blestem, să îmi doresc să mor, să îmi doresc să trăiesc mai mult decât şi-a dorit-o vreodată o fiinţă umană. Acolo, sub luna mare şi galbenă, lângă câinii ciobanilor, unde nu îmi puneam problema ce voi face mâine, pe ce drum o voi apuca, mirosea a libertate.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool şi sex
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada

Cu nostalgia aşteptatei veri,
Un gând rebel îmi zboară către stradă,
Îngrijorat de a nu-l rătăci,
Cobor să-l însoţesc la promenadă.

Pe un trotuar merg ţanţoş două uri,
Din sens opus, o alta le salută,
Puţin în spate, vine-o aroganţă
Singură-n veci în viaţa ei cea slută.

Zâmbind timid, frumoasa inocentă
E-n dialog cu-n sufleţel romantic,
Mână în mână, pline de iubire,
Două oftări de dor plutesc galactic.

La umbră stau chircit câteva bârfe
Schimonosite-n vorbe otrăvite,
În jogging trec mai multe interese
Cu varii treburi, veşnic tot grăbite!

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!