misiunea scriitorilor

Samson (cu reproş): De ce aşa târziu, generale? La război, minutele sunt de argint, iar orele din aur...
Veja (cu o demnitate palidă): Luminăţia voastră, e vina căilor ferate! Credeţi că e uşor să faci loc la patru mii de ortaci, fără bilete, într-un tren deja arhiplin! Acceleratul era înţesat de călători. I-am rugat frumos să coboare, în numele iubirii de ţară! Le-am vorbit despre misiunea noastră istorică! Dar ei, nu şi nu! Că, vezi Doamne, şi-au cumpărat bilete, cu loc rezervat şi supliment de viteză! Lipsa lor de patriotism m-a indignat atât de profund, încât i-am scos afară din vagoane! Pe toţi! I-am aruncat pe peron, cu valize cu tot!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesa Leia (într-o hologramă): Generale Kenobi, cu ani în urmă l-ai slujit pe tatăl meu în Războiul Clonelor. Acum te roagă să-l ajuţi în lupta împotriva Imperiului. Regret că nu îţi pot prezenta cererea tatălui meu personal dar nava mea a fost distrusă în urma atacului şi mi-e teamă că misiunea mea de a te aduce pe Alderaan a eşuat. Am introdus informaţii vitale pentru Rebeliune în memoria acestui robot R2. Tatăl meu va şti cum să le extragă. Trebuie să faci în aşa fel încât acest robot să ajungă în siguranţă pe Alderaan. Ne aflăm într-un moment disperat. Ajută-mă, Obi-Wan Kenobi, eşti unica mea speranţă.

replică din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul IV: O nouă speranţă
Adăugat de Oana Cusai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peachum (spre public): Ceva nou - asta trebuie să aducem. Misiunea mea e una foarte complicată. Vedeţi voi, sarcina mea este aceea de a încerca să stârnesc mila. Există unele trucuri care pot trezi mila în oameni, nu multe, dar problema e că după ce le foloseşti de câteva ori, nu mai servesc la nimic. Specia umană are oribila înclinaţie de a-şi împietri inima la comandă. Aşa se întâmplă, de pildă, că un trecător care vede la colţul străzii pe unul cu braţul ciuntit, va fi într-atât de şocat prima dată, încât îl va milostivi cu niscai bani. A doua oară, abia dacă îi va mai arunca trei parale. Iar dacă îl vede şi a treia oară, îl dă pe mâna poliţiei fără să clipească. La fel e şi cu armele astea psihologice.

replică din piesa de teatru Opera de trei parale, Actul I, Scena 1, scenariu de Bertolt Brecht (1928), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Şi deci, din cauza Adelei nu doreşti tu să-ţi faci o altă prietenă acum, aici, pe această planetă?
Nistor: Păi, cum să-mi fac alta, şefu'?! Nu pot! I-am promis că mă voi întoarce special pentru ea şi că mă voi gândi mereu numai la ea. N-o pot trăda!
Lucian: Ce-ai zis, mă?!
Nistor: Ce-ai auzit, şefu'. Îi sunt fidel prietenei mele, chiar dacă ea a rămas pe Terra. În plus, mi-a promis şi ea că mă va aştepta, oricât de mult va trebui, adică atât cât va dura misiunea noastră.
Lucian: Cum?! Eşti cumva într-o ureche?
Nistor: De ce, şefu'?
Lucian: Păi, cum ai putut să-i ceri aşa ceva?!
Nistor: Nu i-am cerut nimic; ea însăşi mi-a promis... apoi şi eu ei!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrei: Uite, scumpo, primarul ne-a dat, în sfârşit, aprobările pentru cumpărarea terenurilor acelea...
Maria: Ştiu, tată, am aflat. Dar tu ştii de ce ne-a dat aceste aprobări?
Andrei: Desigur, din cauza ta, din cauza misiunii voastre...
Maria: Şi ţi se pare corect?
Andrei: Nu chiar, scumpo, dar tot e bine că le-am obţinut... Dacă nu era misiunea asta a voastră, nici acum nu le aveam în mână; Primăria se mişcă mai greu în cazul aprobării cererilor cetăţenilor de rând, dar pentru voi, că sunteţi acum cetăţeni de onoare ai municipiului, a mers rapid, s-a rezolvat pe loc, cât ai bate din palme... Oricum, ce zici, să mai cumpărăm terenurile alea?
Maria: Nu ştiu, tati; treaba ta, faci cum crezi. Eu o să plec în misiune şi deci, nu te voi putea ajuta. Dar ştii ce; mai bine cumpără-le! Nu pentru animalele astea de aici, din apartament, astea pot rămâne aici, nu ne deranjează... Ce-ai zice însă de nişte delfini, elefanţi, tigri, lei, zebre, girafe, foci, urşi polari etc...?!
Andrei: Ah, draga mea, încă n-ai renunţat la ideea asta?
Maria: Serios, tati! Acum ai avea banii necesari achiziţionării şi îngrijirii acestor animale; şi mult timp liber... Iar cum domnul director te va sprijini, la fel şi Primăria... Ce te-ar împiedica?
Andrei: Nu ştiu; să văd... Mă mai gândesc. În orice caz, măcar am aprobările necesare, deci oricând voi dori să demarez afacerea, va fi posibil, nu voi mai întâmpina piedici.
Maria: Nici una, tati!
Lucian: Plănuiţi să vă deschideţi o grădină zoologică?
Andrei: Nu chiar; mai curând, o mini-rezervaţie naturală. Una în care animalele vor fi tratate corespunzător, cu toată atenţia necesară; ne vom strădui să le asigurăm un cadru adecvat, cât mai apropiat de mediul din care provin şi spaţiu suficient... Dar, deocamdată, astea sunt doar planuri...
Maria: Planuri pe care, în cel puţin 13 sau 15 ani, cât va dura misiunea noastră, le-ai putea concretiza, tati.
Lucian: Ar fi foarte interesant.
Andrei: Tot ce se poate; sau se va putea. Ar trebui să angajez şi personal calificat, nu ne-am mai putea descurca singuri, ar fi prea mult doar pentru noi...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Dom' director; şi dacă vom sosi înainte de ianuarie 2101?
Traian: Dacă veţi sosi înainte de acea dată, va fi foarte bine. Chiar e de dorit să sosiţi înainte de acea dată, doar misiunea a fost estimată la 13 ani, nu la 15; s-au luat însă în considerare eventuale întârzieri nedorite. În orice caz, din momentul în care veţi sosi, banii nu vă vor mai fi livraţi în cont, vă veţi primi salariile în mână, plus, pentru fiecare, o sumă foarte mare, la întoarcerea din misiune; cât anume, nu pot ştii de acum, dar oricât ar fi, tot n-ar fi suficient pentru voi, aţi merita mai mult decât s-ar putea socoti în cifre... Cât despre sumele strânse în bancă de-a lungul anilor pe numele voastre, la întoarcere veţi putea dispune de acestea când şi cum veţi dori sau veţi considera de cuviinţă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Păi, formulează mai repede toastul ăla, până nu mă răzgândesc!
Lucian: Pentru Spotty, să fie mai cuminţel; pentru colegii noştri; pentru misiunea noastră şi succesul ei; pentru tine, pentru mine şi... Pentru prietenie! Prietenia noastră, Lia... Noroc!
Lia: Ah... Deci, asta urmăreai să obţii tot timpul. Prietenie?! Prietenia noastră?! Bine... Fie. Ai câştigat, de data asta. Deci... Pentru prietenie; prietenia noastră, Luci... Şi pentru toate celelalte enumerate de tine... Noroc!
Lucian: Stai puţin! Un moment! Tu tocmai ai acceptat toastul meu, ai ciocnit paharul cu mine şi chiar ai golit conţinutul... Iar asta... Înseamnă cumva ceea ce cred eu?!
Lia: Depinde... Nu ştiu ce crezi tu, dar, din punctul meu de vedere, da, Luci, înseamnă că tocmai ţi-am acceptat prietenia. Deci, începând din acest moment, suntem oficial, prieteni. Nu asta-ţi doreai?
Lucian: Ăăă... Ba da, normal.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Poftim, domnule comandant! Te rog să conduci tu, doar de a-cum înainte asta-ţi va fi ocupaţia, de a conduce; desigur, nu maşini.
Lucian: Mersi, blondule...
Iulian: Dimineaţă vom merge tot împreună şi vei conduce tot tu, domnule comandant!
Lucian: Încetează, blondule! Sunt tot eu, fiul tău, acelaşi; nu-mi mai tot spune "domnule comandant"! Mă enervezi!
Iulian: Dar nu asta eşti? Ciudat, eu aşa am înţeles! De altfel, iată, nu m-am înşelat, pentru că şase bulinuţe aurii pe haina ta...
Lucian: Lasă, nu contează! Vorbeşte-mi ca de obicei; nu vezi că eu procedez întocmai?
Iulian: Bine, cum vrei. Hai să nu începem de acum cu ostilităţile; doar ce-ai venit acasă. Aş vrea să ne înţelegem.
Lucian: Întocmai. Şi cred că poţi trece la cititul presei, ai cam întârziat. Nu-i aşa, blondule?
Iulian: Presa de azi nu prea mă interesează, cea de mâine va fi mai importantă; vreau să văd ce vor scrie ziarele despre misiunea voastră. Dar dacă tot am venit acasă, poate am să răsfoiesc şi ziarele de azi.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Ce zici de asta?
Lucian: Nu ştiu; nici nu vreau să-mi închipui... Să fiu destituit din funcţie; asta aş mai accepta, ar merge, dar... Să fiu exclus definitiv din echipaj?! La naiba! Ce-şi închipuie?! Doar e nava mea; "Pacifis"... Şi n-ar fi vorba nici de asta, dar... Şi tot drumul a tăcut, n-a zis nimic, deşi ştia, ştia ce-a făcut... De ce oare?! Nu înţeleg...
Traian: Ştii ce-ar însemna dacă ai fi exclus din echipaj?
Lucian: Alex şi Nis s-ar retrage din proprie iniţiativă, brusc, imediat.
Traian: Desigur, ei s-ar retrage, iar fără voi trei, "Pacifis" n-ar mai pleca deloc, nicăieri. Misiunea voastră s-ar anula.
Lucian: Asta ar însemna o mare pierdere pentru dumneavoastră, din punct de financiar; aţi investit atât...
Traian: Poftim?! Cine se gândea la pierderile de acest gen?! Pe mine mă preocupă cel mai mult persoana ta, starea în care te afli. Pricepi?
Lucian: Eu, dom' director?! Am să-mi revin...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Alex, ai sosit şi tu?
Alex: Da...
Diana: Celălalt membru al echipajului... Ce-au zis părinţii tăi?
Alex: Aseară nu păreau încântaţi; de fapt, nici acum, de dimineaţă, dar m-au asigurat că nu se vor împotrivi deloc, nici unul dintre ei. Vor sta de vorbă cu dom' director şi cu dom' profesor Manea, în principal despre condiţii, dar nu se vor împotrivi. Iar asta e cel mai important.
Diana: Cum ai reuşit să-i convingi?
Alex: Nicicum, doamnă; de fapt, nici n-am încercat... S-au convins ei singuri că aşa ar fi bine. Dumneavoastră nu-l sprijiniţi pe Luci?
Diana: Nu. Am să fac tot posibilul ca Lucian să nu ia parte la această misiune!
Alex: Cum aşa?! Fără el, n-ar mai avea loc misiunea, s-ar anula.
Diana: Nu mă interesează! Luci nu va pleca nicăieri!
Nistor: Dar şefu' îşi făcea atâtea iluzii...
Diana: N-are decât să rămână cu iluziile, pentru că eu nu sunt de acord ca el să plece.
Alex: Scuze, însă... Fără să vă supăr, nu cred că e nevoie să-i acordaţi permisiunea.
Diana: Vom vedea ce va mai fi...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!