miazanoapte

Echilibru

e poezia-n tot ce mă-nconjoară
şi înlăúntrul meu, deopotrivă.
o amforă cu braţele de ceară
în care plânge luna costelivă.

e poezia-n mâlul fără vlagă,
o prizonieră castă între toate,
un nufăr origami, peşte, algă,
trestie aplecată-n miazănoapte.

e poezia zmeu din spuma mării
tras peste cer cu-a inimii zvâcnire.
e partea luminat'-a-ntunecării
şi supradoză este... de iubire.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât

Cânt
Cânt în gând un cântec
despre pământ
Cânt
cânt cu noaptea despre zi
despre miazănoapte
numai zi-mi!
De-ar şti îngerii câte aripi le-am furat
şi le-am lăsat la amanet
şi tot pe jos
ca prostul am umblat..
Hai zi-mi!
De ce mi-ai luat
şi ultimul răspuns ce ţi l-am dat?
Pe unde Doamne
la dracu am umblat?
Doar zi--mi!
Atât...
Şi am venit cum am plecat
cântând!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

Din vârful unui brad priveşte luna,
Printre lungi ţurţuri de cleştar,
Pe-un ochi de geam, de la fereastră,
La vatra-n care pâlpâie un foc pe jar.

Ferestrele-s gătite ca la hramuri,
Cu genţiene şi broderii de gheaţă,
Steluţe de cristal sclipesc la geamuri,
Învăluite-n voaluri reci de ceaţă.

Venind grăbit din miazănoapte,
Şi vâjâind prin despletite ramuri,
Rosteşte viscolul neînţelese şoapte,
Bătând frenetic la îngheţate geamuri.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Tâmpa

Un nor ivit de cătr-apus
Se urcă-n sus
Plutind încet spre miazănoapte
Iar umbra lui prin văi căzând
Acum întunecă pe rând
Livezi şi vii şi grâne coapte.

Văd drumuri albe-n zări senine,
La margini munţi, mai jos coline
Şi, ca pe-o pânză zugrăvit,
Oraşu-n vale-adânc sub mine.
E pace-n cer şi pe pământ;
Abia nestătătorul vânt
Venit de peste munţi, de-aiurea,
Tot spune ce din veci a spus—
Şi până-n văi, de-aici de sus,
Se zbate-ncet doinind pădurea.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina
Firelor de lămâiţă
Li se uscă rădăcina.

Peste creştet de dumbravă
Norii suri îşi poartă plumbul,
Cu podoaba zdrenţuită
Tremură pe câmp porumbul.

Şi cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful şurii noastre
Smulge-n zbor câte-o şindrilă.

De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de ciprian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii roşii din câmpii

Tot mai cred
în vremea calmă
drum cu soare şi iubire
în reflexe de lumină
cine ştie câte gânduri
geana nopţii le adună
într-o lacrimă de lună...
pe cărări de miazănoapte
ca un cântec călător
plouă-n suflet şi cuvânt
flori de dragoste şi dor
lunga noapte se aşterne
peste chipul tău de vară
printre arşiţa de stele
ard în ruguri din priviri
macii roşii din câmpii,
hora visurilor mele.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În universul cu Adami, femeia

E răsăritul celor patru vânturi,
Pe-al lumii soclu este şi a fost sculptată,
Îngână-n plâns al păsărilor cânturi
Şi-i roata cu noroc şi pâinea frământată!

E mărturiea tainei şi-i putere
Şi este labirint ţesut la miazănoapte,
Femeia-i frunză, fruct şi e durere
Şi sacru-i pântecul şi sânul plin cu lapte!

În Universul cu Adami, femeia
Cu veşmânt sau nudă, e cea care domină
Şi vieţii pe pământ îi este cheia,
Războiul poate-ncepe şi tot ea... termină!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul vântului

A-mprăştiat aroma primăverii
în zări ce l-au primit plăcut surprinse,
i-au mulţumit, cu inimile-aprinse,
şi l-au privit plecând, în pragul verii.

Le-a mângâiat, în trecere, cu rouă,
în dimineţi mai reci şi chiar în noapte,
în zborul spre apus şi miazănoapte,
zâmbind spre stele ori spre Luna Nouă.

Acum a obosit şi nu mai poate
să-şi ducă adierea lui plăcută
spre zările de-acum înconjurate
de vânturi ce-au venit să le arate
că au crezut vioară o lăută.

Se lasă pe pământ şi îl sărută.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată legea creştinească

Toată legea creştinească
Astăzi să se veselească
Că stea mare s-a ivit
Sus la sfântul răsărit
Şi străluce cu tărie
Vestind mare bucurie,
Că veşnicul Dumnezeu
A trimis pe fiul său
Să se nască-n Viflaem
Precum prorociri avem
Şi să facă o mântuire
De la veşnica perire
Lui Adam celui căzut
Cu tot neamul de demult
Şi cu celălalţi cu toţii,
Următori ai lumii, nepoţii
Legea sfânt-a Domnului,
Mântuirea omului.
La apus şi miazănoapte
Era întuneric foarte

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu de vânt

Azi un pustiu de vânt răzbate –
Un vultur dinspre miazănoapte,
E frig, plouă mărunt şi des.
Toamna şi frunzele mi-a şters...

Şi mi-au rămas copacii goi.
De-o vreme, s-a mutat în noi.
Bruma în suflet mi-a căzut,
Eu plâng cu ploaia, plâng tăcut...

Plouă cu frunze arămii
Şi drumurile-mi sunt pustii,
Un foc îmi arde-n suflet iar –
O toamnă fără de hotar...

Şi bate-n mine-un vânt pustiu...
Ce sunt şi ce am vrut să fiu?!
O toamnă fără de hotar,
Un vânt hoinar... un vânt hoinar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!