mesteacan

Fereastra

dacă vrei să revii
mă găseşti în locul acela
unde dorul învaţă
ce înseamnă târârea
pe pământ searbăd

şi dacă tot vrei să revii
şi să crezi în altă minune a lumii
scrijeleşte pe trupul unui mesteacăn
două cuvinte cu ochi de felină

chiar dacă ar fi să revii
şi să îmi fii o primăvară încolţită-n crustă
goneşte vântul ce tremură-n fereastră

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

înainte de a pleca
în lumină
lasă un semn aici
aşa cum ai scrijeli
scoarţa unui mesteacăn
o amintire despre mine şi noi
nu pentru că ţi-ar fi sete
de apele întoarse
nici foame de alb
nici dor de luna plină
ce se aşează discret
pe ochiul crud al mieilor
este cu mult prea frig
pentru timpul acesta
mieii se urcă unii pe alţii
în căutarea laptelui
şi mor sufocaţi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

omul acesta este înalt şi alb
ca un mesteacan obosit
de lungile clemente

abia de vad de unde a venit
sa-mi fie frunte
frunza
in iarna ce se-apropie subtil
cu umbre fade si miros salciu
de gheata ce se sparge si disipa
lumina-n aurori

e omul meu venit de nicaieri

o doamne
cat suflet poti sa pui
peste ghetari
paduri
şi tot ce-a mai rămas
înalt şi alb în omul ăsta

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solitudine

Solitudine

Pe nimeni nu aştept
Nu vreau nimic
Deşi la mine
Uşa sufletului
E mereu deschisă
Solitar si răvăşit
Salut.., dar
Nu aud nici un răspuns
Şi măna îmbrăţişării
Mi-a rămas întinsă.
Dau pasul mai grăbit
Sau mai domol
În ritmul vieţii
Şi a eului ascuns
Reazăm de mesteacăn
Umărul uşor, uşor...
Îi simt seva neatinsă
În alba lui scoarţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Mihalachi din Ştiri online bt, rubrica,, versuri din stradă,, (6 iunie 2020)
Adăugat de Silvia Mihalachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare

Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm şi de măsură, umblă hoinar.
Uitarea este o pasăre împăcată cu propriile aripi,
Întinse şi neclintite –
O pasăre plutind pe aripile vântului fără a obosi vreodată.

Uitarea este ploaia în noapte;
Sau o casă veche într-o pădure – sau un copil.
Uitarea este albă – albă ca un mesteacăn în furtună.
Ea poate dezlănţui profeţiile unui oracol
Sau îngropa zei.

Eu pot rememora multă, multă uitare.

poezie de Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi se întâmplă
să fac sacrificii
în numele răului consumat
fără a şti nimic
despre binele nefăcut

alteori îmi pare a fi inutil
gestul făcut din neştiinţă
în trup de mesteacăn sacrificat

de ce

pun flori albe între coperţi
de cărţi nescrise
şi tac
sacrificând totul
viaţa mea
chiar plânsul tău
în numele unei idei confuze

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe toacă

Vă daţi în stambe ca idioţii
Ştiţi ce o să ajungă nepoţii!
Când frumos tălpi lingeţi,
Pe toacă e dansul morţii.

Ce-o să-l simţiti, netoţi!
Când nu mai aveţi onoare,
Şi cinste pentru o floare
Cu trei petale pentru toţi.

Albastru, roşu, galben!
Idioţi cu închinat greabăn
Doborât in brad şi mesteacăn
Şi-n chip de bătrăn, galben

De lumânare în rugă
Să moară, să se ducă..
Neştiind mâine-n gură ce apucă
Când prostimea e hoţiei slugă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe toacă

Vă daţi în stambe ca idioţii
Ştiţi ce o să ajungă nepoţii!
Când frumos tălpi lingeţi,
Pe toacă e dansul morţii.

Ce-o să-l simţiti, netoţi!
Când nu mai aveţi onoare,
Şi cinste pentru o floare
Cu trei petale pentru toţi.

Albastru, roşu, galben!
Idioţi cu închinat greabăn
Doborât în brad şi mesteacăn
Şi-n chip de bătrăn, galben

De lumânare în rugă
Să moară, să se ducă..
Neştiind mâine-n gură ce apucă
Când prostimea e hoţiei slugă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii satului

Pe banci de lemn, mesteacan tanar, necojit,
La porti batranii satului asteapta seara
Si stelele cand jaruie spuzit
Cu glas scazut, molcom, vorbesc cu tara.

E-un ritual din prundul firii lor,
Din sangele neantrerupt, arhaic,
Un cult de sfetnici, batranesc sobor,
Ce-i face roata-n templul serii, laic.

Sub oistea-nstelata stau batranii
Si nimeni nu-ntelege soapta lor
Paraul satului isi stinge crinii
In noaptea ce-i invaluie usor...

poezie de Eugen Evu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare

Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm şi de măsură, umblă hoinar.
Uitarea este o pasăre împăcată cu propriile aripi,
Întinse şi neclintite –
O pasăre plutind pe aripile vântului fără a obosi vreodată.

Uitarea este ploaia în noapte;
Sau o casă veche într-o pădure – sau un copil.
Uitarea este albă – albă ca un mesteacăn în furtună.
Ea poate dezlănţui profeţiile unui oracol
Sau îngropa zei.

Eu pot rememora multă, multă uitare.

poezie de Harold Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!