mesteacan

Memento

Tu, care nu ţi-ai părăsit
hotarul ţării niciodată
şi-n veacul ăsta urgisit
s-a scurs intreaga ta durată

Tu, care fruntea ţi-ai încins
cu purpură şi clarvedere
trăind ca un mesteacăn nins
pythagoreice mistere

Acum treci vămi de nepătruns
prin şapte cicluri planetare
vei fi aflat cumva răspuns
la vechiul semn de întrebare?

Azi pe biserica din Şchei
s-a-nfipt o pasăre-n săgeată
şi-n mica zbatere a ei
parcă te văd crucificată

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neoromantica

La lacul cel de munte, sub ninşii colţi alpini,
e-o bancă de mesteacăn, solemn şi elegant,
Ax redingotei* negre, ţilindrului* gigant
(Funebra turlă sumbră printre molifţi şi pini),

Şedea acum un secol Poetul. Sau tăcut,
Cu mâinile la spate, cu coamele pe umăr,
Se preumbla prin codri, cătând solemn un număr
De trestii pentru orga cu fluierul acut.

Descoperit-am lacul între păduri.
C-un tic Mărunt tic-tic din vestă ceasornicul măsoară
Tăcerea greieroasă ce valea împresoară,
Ce-ar fi dădut extaze lui Richter* şi lui Tieck*.

În cap îmi creşte, turlă, ţilindrul cel gigant,
Cu mâinile la spate vâr faţa-n redingotă,
Din ape ies sirene şi o undină* gotă,
Iar eu mă pierd în codri solemn şi elegant.

poezie celebră de George Călinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisurile de dragoste ale bunicii

Nu sunt stele-n noaptea asta,
Doar cele ale memoriei.
Şi este destul de mult loc pentru memorie
În colanul desfăcut al acestei ploi molcome.

Există chiar destul loc
Pentru scrisorile bunicii mele dinspre mamă,
Elizabeth,
Care au stat înghesuite multă vreme
Într-un colţ sub acoperiş,
Acum cafenii şi moi,
Şi gata să se topească precum zăpada.

Peste măreţia unui asemenea spaţiu
Paşii trebuie să calce uşor.
Toate atârnă de un fir de păr.
Toate tremură, ramuri de mesteacăn în braţele aerului.

Şi eu mă întreb:

[...] Citeşte tot

poezie de Harold Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţii de respiraţie

Munţii sudului sub streaşina îngheţată a cerului
flori purpurii sub prima zăpadă
în grădina din faţă
deasupra ferestrei sub streaşina de şiţă de fag
au crescut dintr-o dată stalactite verzui
sub lumina îngheţată de început de lume
răsuflare de mag
al văilor şi crestelor călător hai-hui
şi-al iernei ce-a venit visător pribeag

În dreapta mea tu dormi cu faţa ascunsă
în umbra rămasă neatinsă
în ungherul mansardei
încovrigată ghem ca o birmaneză
de răcoarea brusc coborâtă
peste noaptea de jad
astfel încât rotunjimile-ţi stau afară din pătură –
încă n-am făcut focul ca să nu te trezeşti singură
de pocniturile lemnului uscat
de mesteacăn şi brad

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Radu Văcărescu din Gnoze (2004)
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!

«După cum se ştie, Lemnul auriu-sacru (la "inimă" / "miez", floare etc.) este element de fundament de lume / lumi, păstrat drept axis mundi pentru cele zece ceruri în "panoul central" al Daciei trecute de la "politeism", la "monoteismul Zalmoxianismului cogaionic-tetradic" (din orizontul anului 1600 î. H.), axis mundi reprezentat de Brad (Abies alba), de Dăcin (Larix decidua) şi de alte (lemne de fac bune fructe) zeci de soiuri dendrologice corespunzătoare altitudinii formelor de relief armonic (din Matcă şi până în "creier de Munte", neapărat cu Gură de Rai): alun, carpen, dăcin, fag, măr, mesteacăn, molid, nuc, pin, plop, salcie, soc, stejar, tei, tisă etc., toate fiind rod al conlucrării dintre elementul Lemn şi celelalte patru ‒ Aer, Apă, Foc, Pământ ‒, din orânduirea Materiei Informe, materie "infinit-imperfectă", drept prim-înfăptuire întru Sacrul Întreg Cosmic, datorată lui Dumnezeu-Unu[l], Sacru Întreg Cosmic în care Pelasgo- > Valaho-Dacul se bucură că-i dumnezeiască parte...» ‒ (2) / 15 ianuarie 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 121 sq.).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» (15 ianuarie 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subiect de balada

Padurea de mesteacan s-a leganat odata,
Apoi a fost in flacari inalte imbracata,
Era intai frumoasa, caci frunzele parura
Limbi rosii in amurgul pudrat suav de zgura.
Dar crengile-ncepura sa geama si sa strige
Incovoindu-si jarul in crancene carlige
Si bubuiau si tunuri ca-n ziua de apoi
Si mirosea a sange, a fum si a razboi.
Fetita ratacita ajunse-ntr-o poiana
Cu scrum de lemn in plete si scrum de plans pe geana.
Nu mai plangea, de frica; voia sa inteleaga.
Nu mai plangea padurea de-acuma arsa-ntreaga.
Si in poiana arsa zaceau, cu fata-ntoarsa
Spre cer, morti multi, cu pumnii crispati in iarba arsa.
Si soarele prin pacle ce se roteau in sus
Ardea pe ochi si sange si arme, din apus.
Fetita se oprise: bunicul cand murise
Avea priviri sticloase asemeni si deschise,
Bunica le-nchisese tacuta, usurel,
Aveau soldatii astia privirile la fel.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!