maxim

Aripa de fluture

mi-a plăcut mult fluturele tău de lemn
cu aripile descheiate
umbrele prin care ghiceam
viitorul cercurilor de lumină
trupul abia siderat sub pânza de paianjen
a dorului din care ţeseai artificii
surâdeam cand le-aprindeai
eu nu ştiam că sunt clipele tale
ardeau atât de frumos la tâmpla mea
murmurai o tăcere stinsă
în globuri de rouă
te-atingeam cu buline magice
zborul tremura pe aripi
tu stăteai ţintuit
în arcul privirilor mele
abia ghicindu-mi trecutul
în piele

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Diana Nemteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar şi har

Mai aproape mai acum
Mai aprioric evident
Tot ce apare malefic
Să se dividă oportun
În părţi egale până la zero
Ca să dispară relevant
Toate câte-s benefice
Să se amplifice la maxim
Pe criterii matematice
Exponenţial sau factorial
Tu caută copile
Noi formule viabile
De tip serafic
Si pune-le ecuaţie
Şi aplică-le adecvat
În cuantumuri elocvente
Preponderent fezabile
Concepe aranjamente
Combinări şi permutări
Peste orice limită

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (8 decembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vaccin vital

De când te iubesc... şi nu-mi mai trece!
La farmacie n-or avea ceva?
Doar n-o să mor dintr-o simplă iubire!
Ăştia se laudă cu ştiinţa lor,
Dar n-au fost în stare să descopere
Cel mai important vaccin: împotriva iubirii!
Uite, eu sunt acum maxim infestată;
Sunt dispusă să donez sânge, probe ADN, tot ce e necesar,
Ca, cel puţin, împotriva iubirii neîmpărtăşite,
Să fim protejaţi!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coadă plăcută

la coadă la carne femeia nu
mai oase locuieşte de-o vreme
tăcută.
coadă plăcută! aude o voce cusută
cu sârmă la râtul pe roz al porcului netranşat.
abruptă
ridică a spută un supliment de bordură: trimite
proiectile în abatorul
de peste
coridorul unu european – ki
lele de energie îi provin din diaspora! tri
lurile di
n coadă se-aud chiar din coadă iar sexul
inexistent îi vine din obligaţii
cu vene
învinse la maxim şi răsucite
în tubul încheieturilor!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde

Da de unde scot
Eu deliberat
Cele patruzeci şi patru
De însemnări
Cumulative şi persistente
Ca să asigur permanenţa
Motivată de stăruinţă
Din cuvine asezonate
Şi gândul devine stringent
Şi astea-s aici
Numai un minim
Imaginar dar şi viral
Mă înfioră iarăşi
Gândul persistent
De a multiplica
Acel minim proteic
Până devine maxim
Benevol dar viabil
Sub presiunea
Egoului dezlănţuit

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (23 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tornada intuiţiei

Timpul se disipă-n clipe,
clipele se disipă-n timp
ca într-un ciclu fatidic
după rânduială impusă
catalogată drept deşertăciune
şi aşa toate de-a valma
se integrează în trecut
pe baza unui algoritm simplu
dar necunoscut
greu de înţeles
greu de acceptat
imposibil de modificat
pare un traseu spre absolut
prescris cu dezinvoltură
mai sper să nu degenereze
în sintagma profetică
urâciunea pustiiri
dacă am dezlega măcar
procesul de transformare
ar fi un maxim maximorum

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (21 septembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda timpului

Din mintea mea o mare de aburi
Aruncam câte un gând înspre
fântâna timpului abisal
Culegeam spaţiul rămas pe toate marginile
În căuşul palmei
La câte trei gânduri îmi puneam o dorinţă
Iar gestul se propaga magnetic
Abisul zămislea câte trei ecouri
Suflându-le către inima mea
Apoi îmi repeta un dor
Simţeam trăirea decupată empatic
Pe lungimea de undă a bătăii de aripă
Alergând sinusoidal pe raza tăcerii

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi un vânt!

De-aş fi un vânt ţi-aş săruta
În treacăt buzele-ţi cărnoase
Un vânt de-aş fi aş adia
Printre cosiţele-ţi frumoase,

Încet pe sâni aş poposi
Şi-acolo aş sufla mai tare,
Mai jos pe coapse m-aş trudi
Să fiu furtuna cea mai mare,

Iar când în neant voi fi ajuns
La maxim cu iubirea,
Un uragan din vânt desprins
S-ating nemărginirea...

De mine atunci nu voi mai şti,
În vis voi fi cu gândul...
Şi-ncet prin vis iţi voi şopti
Te-am sărutat ca vântul!

poezie de Gabi Costin (10 octombrie 2012)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă de sinceritate

mă ascund între versuri ca într-un fort
să nu lupt cu moartea să mă prăbuşesc
inventez optimismul cu maxim efort
să ating fericirea cumva reuşesc.

înmulţesc poezia sublimă misiune
o frământ ca pe o pâine în copaie
colaci de lumină într-o versiune
copţi pe vatra gândului într-o văpaie.

sunt fericită cu pasiunea mea
bulgări de invidii sparg cu cuvântul
beau lumina din astrală cişmea
spre Calea Lactee îmi iau avântul.

mă hrănesc cu lumină sacru deliciu
conştiinţa mea arde ca un artificiu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accent pe poezie

mi-e dragă poezia este viaţa mea,
cu muzica se-asociază cel mai bine
mi-alungă plictiseala şi ziua cea rea
mă-nvaţă să aflu lucruri despre mine.

poezia mă poartă pe oceanul ocult
înaintez în cânt de vâslă şi de lotcă
trăiesc la maxim, jubilez, exult
valuri mă-nconjoară cu unduiri de polcă.

poezia mă învaţă mai mult să iubesc
să mânuiesc cuvintele cu eleganţă
noaptea cu coşmare să o răzbesc
faţă de muza mea să am prestanţă.

cu poezia când plâng când zâmbesc
oricum ar fi e plină de substanţă.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!