matraguna

O mamă nebună (joc de cuvinte)

Când vine furtună,
Când plouă şi tună,
O mamă nebună,
Într-o noapte cu lună,
Se-aşează-ntr-o rână.
C-un urlet de mumă,
Copiii adună,
Într-o văgăună,
Cu gând să-i răpună.
Le dă mâncare bună
Flori de mătrăgună.
De băut, ţuică de prună.
Mâncaţi! îi îndrumă.
Apoi,
Fără să spună,
Cu gura în spumă,
De gât îi sugrumă.
I-astupă cu humă
Şi pleacă nebună.

poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct explodat

Te pierzi de tine şi îţi faci cu mâna.
Natura ta se-ntoarce în natură.
Pe rând eşti casă, prag şi bătătură,
Eşti ziua, luna, anul, săptămâna.

Şi ochii, aparate de sudură,
Cu fulgere de gura ta prind luna,
Cucuta-i dulce, dulce-i mătrăguna
Şi mângâierea frunţii e arsura.

Dezintegrat în picuri şi scântei,
Eşti boarea văii, valul şi busola.
Te-agăţi de munţi, cu brazii, şi eşti stei.

C-un curcubeu ţii cerului cupola...
Şi-n jurul tău tot creşte-aureola,
Ca o explozie de Dumnezeu.

sonet de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursita

În toate e destinul şi în mine,
Nu gravitează singur, în derivă;
E rău, e bun, loveşte deopotrivă,
Surprins, nu bănuieşti de unde vine,

Iar dacă te aşezi lui împotrivă
Te vei scălda în lacrimi şi suspine;
Tu, Omule, să faci ce crezi că-i bine,
Să speri în judecată milostivă.

Dar uneori ursita se răzbună
Ş-atunci să ai gândirea pozitivă,
Să-ţi meargă-n viaţă totul ca pe strună.

Să părăseşti ideea negativă
De a-nghiţi un bob de mătrăgună,
Să-ţi faci din existenţă o cunună.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă mi-e de talibani...

Mă paşte una în paştună

Să merg la dânsa-n Kandahar,

Ea îmi promite viaţă bună

Şi că m-acoperă cu har.

Eu nu şi nu, mai bine-n Lună

Decât la dânsa-n Kandahar

Accept să beau chiar mătrăgună

Şi-n cap să mă pocnească-un par.

De-aş fi ştiut închideam ochiul,

Mergeam cu dânsa şi-n Kabul,

[...] Citeşte tot

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul nopţii

Azi strâng la piept durerile din creier
Şi-mi învelesc în coale vechi uitarea,
Aud poemul tău cântat de-un greier,
Iar în urechi îmi tremură suflarea.

Demenţe picurate–n mătrăgună
Se învârtesc în mintea mea zdrobită,
Iar inima şi-a pus cercei de lună...
Azi e frumoasă, atât de-ntinerită.

Şi urc pe treapta razelor de soare
Scăpând din mână gânditorii crini,
Din când în când sorb visele din floare
Şi mă împart între iubiri şi vini.

poezie de Natalia Popusoi (25 octombrie 2011)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În miezul toamnei

Cade o frunză în ultimul ei zbor,
nucile cad coapte şi castanele brune,
pline cu boabe de apă şi brume,
se-ascultă un zumzet al ciorilor cor
ş-ai vrea să fii şi tu într-un zbor.
Aş vrea să mai număr prieteni în stol,
când toţi sunt veseli şi iar se adună,
ar creşte şi nalba şi chiar mătrăgună,
pe urmele căldurii stinse domol,
frunza dansează şi-mi cântă şoptit,
o pătrunzătoare şi scurtă sonată,
bine că vara întreagă a fost răsfăţată,
de soarele dulce şi că ne-a mulţumit.

poezie de Eugenia Calancea (5 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte-mi de iubire

Vorbeşte-mi de iubire, cu glas înalt, şoptit,
Când sfeşnicele nopţii veghează-n infinit
In aşteptarea zilei, ascunde-mă sub lună
Să gust dulceaţa mierii cu stropi de mătrăgună
Vorbeşte-mi de iubire cu glas duios şi rar
Coboară-mă din stele pe-al gândului altar
Din nesfârşirea clipei, desprinde-mi o petală
Să-ţi scriu parfum de versuri cu-a nopţii călimară
Cu vrejul de cuvinte înşirui o poveste
Iar stelele deschid al visului ferestre
Captivi în agonia sublimului fior
Când luna stă de pază, vorbeşte-mi de amor.

poezie de Bianca C. Dan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetări

nu pot să trăiesc unde nu e iubire
căci ura totul mistuie ca un lacom foc
şi fără credinţă nu este împlinire
eu îmi voi creşte crezul până la soroc.

unde e iubire se sfinţeşte locul
şi sfinţii poposesc plini de lumină
să-mpartă fericire cum a zis prorocul
căci viaţa e minune - favoare divină.

unde nu-i iubire cresc numai scaieţi
răsare mătrăguna, buruiana otrăvită
lumina nu zâmbeşte în mohorâte vieţi
trece din dramă-n dramă fiinţa neiubită.

iubirea răspândeşte graţii şi fineţi
căci lumea iubitoare e şi milostivită.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezire din somnul raţiunii

zei aruncă peste noi aroganţe penale
găuri negre mari se cască-n urma lor
romănii toţi se luptă cu biruri infernale
n-au unde să mai fugă din calea hoţilor.

ciuma roşie s-a răspândit în ţară
ca pesta porcină prin satele gliei
ne-a încolţit mătrăguna ordinară
îndepărtându-ne de cântul ciocărliei.

când zeii respiră furtuna se porneşte
aruncând în neant orice urmă de zâmbet
ca un blestem de viaţă ce scrâşneşte
sfinţi şi îngeri se revoltă cu urlet.

o rază de lumină tandră ne trezeşte
din coşmarul vremii suspendat în sunet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promite-mi

Ce vrei să faci cu nopţile de mai
Când luna se îmbracă-n păpădii
Când te implor şăgalnic să mai stai
Plângându-mă de teama de stihii?

Promite-mi că-n cel timp ce-l vom rescrie
Mă vei iubi nevrednic de abject
Înveşmântată-n voal de păpădie
Îti voi cerşi să zac pe al tău piept.

Din trupul meu vor izvorî efluvii
De iarbă crudă, roze, liliac
Te-oi răsfăţa cu dans de păpădii
Ce-au strălucit şi-apoi s-au înălţat.

Nu-mi arvuni nici vraja de la lună
Nici maci însângeraţi care se sting de dor
Iubeşte-mi trupul parfumat cu mătrăgună
Să nu mai zbor cu păpădii ce mor.

poezie de Daniela Vîlceanu (8 februarie 2024)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!