Poezii despre marea depresiune, pagina 2
Ascult marea
mă scol din somn
căutând bezmetic dimineața
privesc marea
e beznă afară, în mine, în lume, în toate
doar un neon chior atârnă efemer pe un țărm
pun timpul la locul lui
nu are pace, nu tace
ascult marea în tăcerea gândului
pășind prin boabe de rouă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre somn, poezii despre rouă, poezii despre pace, poezii despre gânduri sau poezii despre dimineață
Marea
Flori albastre acopar marea
Si ii dau a ei culoare.
Soarele, ce straluceste,
Se-oglindeste printre valuri.
Nisipul alb, ce scanteiaza,
Se saruta lung cu marea.
Pescarusi inoata-n valuri,
Par ca-si cauta cararea.
Norii trec incet pe apa,
Si se scalda-n unda lina.
Vantul pare ca se joaca
Si pe plaja, el suspina.
poezie de Mihaela Baci (februarie 2015)
Adăugat de Mihaela Baci
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plajă
- poezii despre nori
- poezii despre nisip
- poezii despre jocuri
- poezii despre flori
- poezii despre apă
- poezii despre albastru
- poezii despre alb
- poezii despre Soare
Cântecul soartei
Viața e scurtă, marea e mare.
Nu te mai văd, drăguțo, nicicând.
Nu-s marinar de două parale.
Pe mare nici urmă de vânt,
Musai să-nduri.
Scurtă e viața, marea e mare.
Asta te sperie, drag ți-s, o știu!
De ți-ar fi dragă nițel și marea,
Mi-ai spune, te du.
Musai va fi și moartea s-o-nduri,
Ca dragostea noastră, drăguțo.
Scurtă e viața, mare e marea,
Vezi tu, drăguțo.
Și-apoi furtuna, și-apoi seninul,
Și-ntârzierea, și depărtarea,
Și stânca neagră, marea căscată
[...] Citește tot
poezie de Paul Fort din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Maria Bănuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre stânci
- poezii despre sperieturi
- poezii despre negru
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre marină
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Marea
În liniștea nopții,
În timp ce dincolo de draperii omul doarme,
Pădurea proclamă:
"Eu sunt puterea
Extrasă de soare
Din inima pământului."
Marea rămâne liniștită, spunându-și:
"Eu sunt puterea."
Stânca spune:
"Veacurile m-au ridicat ca pe un monument
Durabil până-n Ziua Judecății de Apoi."
Marea rămâne tăcută spunându-și:
"Eu sunt monumentul."
Vântul urlă:
"Eu sunt puternic,
Eu despart cerurile de pământ."
[...] Citește tot
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre monumente, poezii despre râuri, poezii despre păduri sau poezii despre noapte
Terapie
Acolo unde cădem
Pe gânduri
Și gândurile cad pe noi
Așa ca o ceață deasă
Acolo e depresiune
Acolo unde gânduri negre
Năvălesc peste noi
Ca popoarele migratoare
Și nu le putem controla
Și ne bagă la idei
Acolo e depresie
Undeva tot pe acolo
Trebuie să fie
O ieșire ingenuă
Care ne scoate din labirint
Care ne duce la liman
Și care trebuie găsită.
poezie de David Boia (9 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idei
Marea
Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.
poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre întuneric, poezii despre schimbare, poezii despre plâns sau poezii despre odihnă
Marea uscată
cine poate seca marea
mi-am pus odată întrebarea
poate dorul,
hoinar și pribeag
ce ardea al meu prag
mâinile au început să crească
aveam aripi, zburam către cer
pluteam în visul efemer al marelui mister
cautam un nor să umplu un gol
acolo unde marea e uscată
și clipa pierdută, uitată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre mâini, poezii despre dor, poezii despre creștere sau poezii despre aripi
Marea nu pierde nimic
MAREA este întinsă.
Marea îmbrătișează țărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
și ultima stea, dimineața, deasupra culcușurilor de stridii,
și bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâșie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea șansei.
Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.
Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării și-atât de multe plânsete-ale mării.
Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărțit, odată, un pește fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.
Marea știe mai multe despre ei decât ar putea ști vreodată ei înșiși.
Ei știu doar cum îmbrățișează marea și că nu-ți mai dă drumul niciodată.
[...] Citește tot
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre prezent sau poezii despre pești
Imensă, marea dansează și fulgeră
Imensă, marea dansează și fulgeră
În toată veselia și gloria-i măreață.
O, nu mă-ngropați în lutul insensibil,
Ci în marea cea plină de viață!
O, îngropați-mă la o mie de mile de țărm,
Acolo unde clocotesc valuri verzi, enorme
Și unde-n neodihna oceanului fratern
Voi lua-n eternitate alte mii și mii de forme.
poezie de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre ocean, poezii despre neodihnă, poezii despre lut sau poezii despre dans
Pârâul și marea
Vezi marea: bătrână, întinsă, adâncă.
De țărmu-i departe, tot sare prin stâncă
Un tânăr pârâu ce spumos își aruncă
Voios, fără griji, unda lui cea zglobie.
De marea întinsă, nimica nu știe
Zglobiul, voiosul și clarul pârâu:
El iute aleargă spre zări fără frâu;
Și marea bătrână, întinsă, adâncă,
Spre tânăra undă privirea-i aruncă,
Din valuri clipind ca din sute de pleoape:
Pârâul zglobiu în ea va încape.
El fuge voios, tot mai repede fuge,
Nu știe, nu-i pasă ce țărm va ajunge...
Tu, dragostea mea, ai aflat ghicitoarea:
Tu, pârâul zglobiu - iar eu, marea.
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude și alte poeme (1953)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, citate de Miron Radu Paraschivescu despre iubire sau poezii despre bătrânețe