mainile tale

* * *

Partea mea din ce e mai bun pe această lume
îmi va veni din mâinile tale:
iată făgăduiala ta.
De aceea străluceşte lumina ta în lacrimile mele.
Mă tem să mă las călăuzit de alţii, ca să nu mă depărtez de tine,
care aştepţi la o cotitură a drumului
să fii călăuza mea.
Merg cu îndârjire pe drumul meu,
până ce însăşi nebunia mea mi te va aduce la uşă.
Căci am făgăduiala ta
că partea mea din ce e mai bun pe această lume,
îmi va veni din mâinile tale.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Culesul roadelor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem sincerităţii

Nu pot să te uit!
în inima mea doar vânt
şi tu esti departe
Poate că plouă sau ninge în calendar, şoaptele tale sunt vii, nu sunt moarte
la noapte în tren va ciopli călătorul în mâinile tale
un zid prin care zborul dragostei mele îşi va ciopli un copil
copilul de aur, visând la stele în căutarea ochilor tăi
nu pot să te uit!
ai crescut în trupul meu ca un copac, cu aripi de flăcări
şi cât ai fi de departe, blestemul iubirii mă naşte în altă piatră
găsesc cuvintele şi ţi le şoptesc la noapte
în inima mea luna ochilor tăi va sclipi copilul din mine, se va închina în mâinile tale alb-azurii.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul din mine

Cu mâinile palpez
respiraţia ierbii,
umplu ochii cu linişte
atât cât tu
să-mi poţi
percepe pulsul.

Tălpile prind rădăcini adânci
în ciobul lutos,
pompând seva de viaţă
în venele copacului
care se-nalţă maiestos
printre oasele pieptului.

Mâinile tale leagăn
prinse de ramul trunchiului meu
balansează
dincolo de sclipirea stelelor.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

50 mm

Într-o zi de noiembrie
Ţi-am schimbat tuburile de sticlă
Cu un obiectiv fix de 50 mm
Să vezi cum văd eu lumea
O hârtie mototolită în mâinile unei fetiţe
Prietenele tale au slăbit - s-au aşezat în poala de lut
Din faţa casei aşteptându-l
Domnul Iepure a salivat - râul a devenit un vas limfatic
Totuşi iubirea a rămas îngropată în spatele casei
Şi nu a călcat nimeni pe acolo
Când plouă pământul e lacom aşa cum erau mâinile tale
Totul – molatic - mă acoperă precum o placentă obositoare
Nu cred în nimic decât în pământul uşor de convins din spatele casei.

poezie de Ionuţ Nicuşor Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De iarnă

Mâinile iernii,
lângă focul inimii tale,
o uşă spre tristeţe,
rămasă deschisă la plecare.
Ce bine că nu pentru mult,
ce bine!...
Eu trag cu urechea
la inima ta,
în vene gândurile
fac zgomot de nea
ce îmbrăţişază, porniri ancestrale
cu primavara încă în noi.
Aprinde lumina înţelegerii tale...
dă drumul zâmbetului tău!
Îţi promit o descoperire
ce încerc s-o acopăr cu şoapte,
în noapte...
într-o singură îmbrăţişare.
Parfumate sărutările tale...

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mix

Mi s-au amestecat simţurile
De dimineaţă.
Acu văd cu mâinile
Când îmi trec degetele
Peste genele tale
Să le orbesc
De mine...
Mi s-au amestecat simţurile
Deodată.
Acum miros cu ochii
Când îmi plimb privirea
Pe gâtul tău
Să-l recunosc
Din amintire.

Mi s-au amestecat simţurile
Copilăresc.
Acum gust cu nările
Când îmi îngrop faţa
În mâinile tale

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (22 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

I

Fără de moarte m-ai făcut, asemeni bucuriei tale.
Vasul acesta plăpând tu îl goleşti iarăşi şi iarăşi şi necontenit îl umpli cu viaţă neîncepută.
Flautul acesta mic de trestie l-ai purtat peste munţi şi văi şi din el ai izvodit cântece nepieritoare.
La atingerea nemuritoare a mâinilor tale, inima ea firavă îşi pierde ţărmurile în bucurie şi naşte cuvântul de negrăit.
Prin mâinile mele nevrednice îmi vin nesfârşitele tale daruri.
Vârstele trec şi tu torni mereu, şi încă să umpli mai este loc.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali (1912)
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa

Mai departe, mai aproape de centrul
spaţiului,
inima mea se consumă.

Capul meu, ca o flacără de lumânare,
mereu îşi perde ochii fierbinţi
arzând mâinile tale nevăzute.

El îşi hrăneşte lumina
din seninul trunchi
pe pământ şi pe mare.

Minunată pradă şi sprijin
al foamei- pământul -
Minunat prilej de sete - marea.
Flacără înceată, pierzându-şi ochii
mereu fierbinţi,-
arzându-ţi mâinile.

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Obiecte cosmice (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna neagra...

In causul palmei tale, inima mea se sfarma,
Picurand sfasietor lacrimi moi de roua...
Cu fiecare clipa, inspir umbra ta adanca si cruda...
Sunt precum smoala in mainile tale
Usor, tandretea ta ma invaluie...
E rece mormantul tau, acolo, sus, in stele..
Ma avant cu aripile scaldate in lumina,
Prabusindu-ma tacut in tristetea abisului tau...
Caci nastem mereu... doar haos...
din iubire....

poezie de Roxana Breazu
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

In unele clipe ideale, sunt pasărea maiastră a lui Brâncuşi.
Mi-e gâtul ca un cast lunecuş
pentru mâinile tale.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!