Poezii despre lume multa oameni putini, pagina 2
Cădere în sine
Stăteam afundat în gânduri și n-am simțit amurgul
Căzând din ramuri, petale de flori îmi umpluseră cutele hainelor.
Amețit, m-am ridicat îndreptându-mă către locul luminat de lună;
Păsările plecaseră, iar oameni mai rămăseseră puțini.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- citate de Li Bo despre timp
- poezii despre păsări
- poezii despre lumină
- citate de Li Bo despre lumină
- poezii despre gânduri
- citate de Li Bo despre gânduri
- poezii despre flori
- citate de Li Bo despre flori
- poezii despre crengi
Piromanul
Un fum învăluie întreg orașul,
Localnicii tușesc ca de ftizie,
Un piroman cu multă fantezie
Chiar singur și-a distrus prin foc sălașul
Și a pornit cu mare frenezie
S-arate unora că e urmașul
Acelora ce au zidit locașul,
Nevolnic a căzut în erezie.
Un ins ca dânsul n-are mintea-ntreagă
Sau poate-l chinuie un handicap
Și n-are nimeni cum să-l înțeleagă,
Că în gândire sfaturi nu-i încap.
Sunt oameni mulți cu judecata vagă,
În lume o adevărată plagă!
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre incendii
- poezii despre sfaturi
- poezii despre oraș
- poezii despre handicap
- poezii despre fum
- poezii despre foc
- poezii despre erezie
- poezii despre adevăr
* * *
o lume fără de oameni
cu nume de flori
o lume fără de flori
fără credinta in verde
este o lume
a celor care urăsc
primii ghiocei
o lume absurdă și rece
eu cred în cântul
care se aude mai greu
"cânt de parcă
nu m-aș fi oprit niciodată"
gândi lebăda albă
și totul în jur înverzi
într-o singură clipă
iar Cerul își deschise porțile
pentru cei mulți
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre verde, poezii despre promisiuni, poezii despre lebede, poezii despre ghiocei, poezii despre alb sau poezii despre absurd
Apa, focul, piatra
De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l lovești,
Că se aprinde jarul și totul pârjolești.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăsește vadul ei.
Apa stinge focul, macină și piatra,
Focul arde totul, cenușă e vatra.
Fără ele, însă, nu poți să trăiești.
Cu piatra neîncinsă, poți să construiești.
Dacă și apa și focul, poți să le-îmblânzești,
Ți-ai găsit în lume locul. Meriți să trăiești.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre cenușă sau poezii despre apă
Teama ce urcă-n capilare
nu de voi îmi este frică ci de-ascunsul din adâncul meu
Dumnezeul voitelor și nevoitelor, apără-mă de mine cel trufaș
alungă de la mine lăcomia spiritului și spaimele curiozității
și păstrează-mă lin și clar ca apa de izvor
multă lume se teme de ceea ce poate să îți rezerve cel de afară, de întuneric, de moarte
dar puțini realizează răutatea ce zace în cel mai întunecat ungher al sufletului
și care nu așteaptă decât o geană de lumină pentru a se cățăra afară
până acum am luptat și am ieșit biruitor din orice încleștare
dar simt că puterile mă părăsesc, și presimt apariția fiarei,
prelingându-se peste ghizdurile prezenței mele urcând ca lacrima în capilare...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre frică, poezii despre superlative, poezii despre suflet, poezii despre spaimă, poezii despre răutate sau poezii despre moarte
Dragostea
Toți mă doresc,
Puțini mă apreciază,
Și mai puțini mă au.
Adesea sunt agresată...
Unii îmi dau cu piciorul.
Dar și eu mă răzbun!
Îi mănânc în călcâie
Precum o râie.
Alteori sunt oarbă...
Și provoc suferință.
Cu toate acestea,
Acolo unde nu sunt,
Nimic nu e!
poezie de Ana Truta (aprilie 2020)
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre picioare, poezii despre mâncare, poezii despre iubire, poezii despre dorințe, poezii despre agresiune sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Baladă despre ce mi-a spus vântul
Eternitatea ar putea fi
Doar un râu,
Un cal de multă vreme uitat
Sau gânguritul
Unui porumbel pierdut.
Omului care se îndepărtează
De alți oameni vine vântul
Și-i povestește,
Îi destupă urechile
Și-i deschide ochii spre alte lucruri.
Astăzi, m-am distanțat eu însumi de oameni
Și, de unul, în această vâlcea,
Am început să privesc râul,
Și am zărit un cal rătăcit,
Și-am ascultat în liniștea singurătății
Gânguritul
Unui porumbel pierdut.
Iar vântul s-a apropiat,
Ca un trecător,
Și mi-a spus:
[...] Citește tot
poezie clasică de Rafael Alberti din Balade și cântece din Parana (1953), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre început, poezii despre vânt, poezii despre urechi, poezii despre singurătate, poezii despre prezent, poezii despre porumbei, poezii despre ochi sau poezii despre cai
Lume fără oameni
mă duc până afară
în fiecare dimineață,
să trăiesc minciuna sfruntată
servită la micul dejun
de tot felul de formatori de opinie,
de președinți cu dinți de cămilă,
de conducători pehlivani,
de guverne trecătoare,
de moluște,
mă duc să-mi iau porția de depresie socială
în care se zbate gregar
o turmă de nevertebrate,
în fiecare dimineață sunt obligat
să mestec pe nerăsuflate
gogoșile servite pe tavă
de niște șarlatani,
în timp ce cafeaua mea
fără zahăr,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zahăr, poezii despre președinte, poezii despre minciună, poezii despre guvern, poezii despre dinți sau poezii despre dimineață
Pupătorilor de moaște (pamflet)
Lume multă și năroadă,
Care stai, să pupi, la coadă,
De permit canoanele,
Îți ofer ciolanele...
pamflet de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (1 aprilie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni de nimic
Trăiesc într-o lume tâmpită, nebună
Ce mult îmi doresc să dispăreți
Să deveniți praf pe Lună
Iar pe Pământ câmp de scaieți.
Și-așa... să treacă milenii
Decenii fără oameni ca voi
Eroi o sa fim noi oamenii
De vă vom suport și-n viața de apoi.
Cu hulă veți fi întâmpinați de împărați
Voi oameni de nimic creați din ură
Pe propiul vostru destin o să călcați
În timp ce va afundați, legați, în negură.
poezie de Alin Ojog (31 august 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viața de apoi, poezii despre eroism sau poezii despre devenire