logic

Traian: Vom începe, deci, în mod logic, cu conducerea echipajului, iar funcţia cea mai importantă în acest sens este cea de comandant al misiunii. În acest plic sigilat se află numele tânărului desemnat în această funcţie de către Comisia pentru Zboruri Spaţiale a Institutului nostru şi vom afla imediat ce vom desface plicul cine este norocosul posesor a şase bulinuţe aurii... A fost desemnat de către Comisia pentru Zboruri Spaţiale a Institutului nostru în funcţia de comandant al echipajului, al navei spaţiale "Pacifis" şi al întregii misiuni spre Proxima... Lucian Enka! Felicitări, Luci... Domnule Comandant!
Lucian: Mulţumesc, domnule.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfred Pennyworth: Cu mult timp în urmă, prietenii mei şi cu mine ne aflam în Burma, lucram pentru guvernul local. Acesta din urmă încerca să câştige loialitatea liderilor de triburi mituindu-i cu pietre preţioase. Dar caravanele le-au fost atacate de un hoţ într-o pădure la nord de Rangoon. Aşa că am pornit în căutarea pietrelor preţioase. Dar timp de şase luni nu am găsit pe nimeni care să fi făcut afaceri cu el. Într-o zi am văzut un copil jucându-se cu un rubin de mărimea unei mandarine. Hoţul le aruncase.
Bruce Wayne: Şi atunci de ce le-a furat?
Alfred Pennyworth: Pentru că el a crezut că procedează corect. Pentru că unii oameni nu caută ceva anume, precum bani, aşa cum ar fi logic. Ei nu pot fi cumpăraţi, intimidaţi, cu ei nu se poate negocia, nu se poate ajunge la o înţelegere. Unii oameni vor pur şi simplu să vadă lumea ducându-se de râpă.

replici din filmul artistic Cavalerul negru
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trifon (cu un aer nevinovat, inept): Excelenţa voastră a cerut să-mi completez cultura generală... (Citeşte, cu oarecare dificultate.) Se ia o pulpă de miel... se împănează cu usturoi...
Samson (serios, logic): Ajunge! Nu poţi deveni înţelept citind "Cartea de bucate"!
Trifon: Cu cât citesc mai mult, cu atât mi se face mai foame... (Citeşte.) Se adaugă sare şi piper...
Samson (îi smulge cartea din mână): Ajunge, am spus! Mintea ta nu sporeşte memorând reţete culinare! Eu am ajuns cult, subtil şi spiritual, buchisind literatura veche! Pune mâna pe clasici, măgarule! Ehei! Ce vremuri! Când umblam eu la şcoală, era clasa plină de clasici! (Citeşte din volumul de versuri.) "Dar somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă"! (Brusc, aruncă volumul pe birou.) Trifoane! (Trifon dormitează.) Cine e şef la Direcţia Generală a Vămilor? (Pe jumătate adormit, Trifon nu răspunde.) Vreau să ştiu dacă viaţa este scutită de taxe vamale. (Trifon îi aruncă o privire buimacă, dar nu răspunde.) Am descoperit un adevăr metafizic fundamental: viaţa este o chestiune vitală. (Pauză.) Un vameş al vieţii, adică un conţopist al guvernului ne taxează, pe motiv că trăim! Trifoane! (Îl zgâlţâie violent.) Trezeşte-te, derbedeule! Este ameninţat un drept elementar din Codul Muncii!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci, suntem, în sfârşit, prieteni? Cel puţin prieteni?
Lia: Da, Luci, eu aşa am spus; suntem... Prieteni, desigur... Ţi-am acceptat prietenia, nu-i aşa?! Dar ai trişat cu toastul tău; tu l-ai acceptat pe al meu, deci, logic, nici eu nu te puteam refuza. Oricum, Luci, ştiai deja, doar ţi-am spus data trecută că nu te amăgesc, nu-ţi dau speranţe false, deci, trebuia să te aştepţi că te voi accepta, în cele din urmă. Însă de atunci până acum, nu mi-ai mai propus, deşi ţi-am zis clar că nu mă joc cu tine, că eşti pe drumul cel bun şi că ai şansa ta, la care nu vei fi nevoit să renunţi.
Lucian: Da, ştiu... Nu ţi-am mai propus până acum, pentru că mă temeam că mă vei refuza din nou.
Lia: Să te refuz, din nou?! Nu după ce ţi-am spus că n-am să te amăgesc. Luci, n-am glumit, ţi-am vorbit serios; acum ai dovada, nu mă joc deloc cu sentimentele tale, nici cu tine! Deci, da, te-am acceptat... Eşti prietenul meu, în cele din urmă.
Lucian: Aşa-i. Şi nu contează cum; mă bucur că am obţinut prietenia ta, chiar dacă aş fi trişat cu toastul meu.
Lia: Da, ai obţinut-o, în cele din urmă. Sper că eşti mulţumit. Şi... Să nu mă faci să regret vreodată această decizie.
Lucian: Bineînţeles. Sunt mai mult decât mulţumit. Şi niciodată n-o să te fac să regreţi!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

To Kuny: Dar, băiete, gândeşte, gândeşte logic! Ce dacă se plimba cu tânărul Kelso prin parc? Atâta timp cât nu i-ai spus că o iubeşti, nu poţi avea nici o pretenţie asupra ei. E liberă să facă orice doreşte; nu ţi-e nici măcar prietenă, ci doar colegă. Nu uita acest amănunt!
Lucian: Aşa e, aveţi dreptate. Ştiu foarte bine asta, dar...
To Kuny: Gelozia... Gelozia nu-i bună la nimic, băiete, nu-ţi este de nici un folos! Ar trebui să ştii acest lucru, doar eşti un băiat isteţ! În ceea ce-l priveşte pe Sid Kelso, nu-l privi ca pe un rival, pentru că nu ai motive! El ţine mult la tine, la prietenia ta!
Lucian: Ştiu... Mă scuzaţi, vă rog! Am să încerc să nu mă mai gândesc la ei.
To Kuny: Nu asta este cea mai bună soluţie; să nu te gândeşti la ei! La care "ei"?! În primul rând, nu există nici un "ei", nu face această greşeală! Există poate doar în mintea ta, întunecată acum de gelozie... Domnişoara consilier s-a plimbat doar cu acest tânăr simpatic, într-o seară de duminică, ceea ce nu înseamnă nimic altceva! S-au plimbat doar, atâta tot! Pricepi, Luci?! E destul de clar pentru tine?
Lucian: Aşa este... Dar, vă rog, să nu mai discutăm despre asta!
To Kuny: Off, băiete... Sunt de acord. Să nu mai discutăm despre asta, deşi nu asta ar fi soluţia cea mai bună. În cazul ăsta, te-aş ruga să încerci să fii atent, câteva clipe măcar.
Lucian: Sigur, domnule. Voi încerca!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

To Kuny: Să reluăm, deci... Eşti de acord cu mine că are acest drept, de a se plimba oricând, cu oricine, nu doar cu tine şi că nu este obligată să-ţi raporteze ţie ce face în timpul ei liber, sau să-ţi dea explicaţii referitoare la aceste lucruri?
Lucian: Da, domnule. Aşa este. Aveţi dreptate.
To Kuny: Bun. Până aici ne-am înţeles. Mai departe... Ar fi cazul să pricepi că nu trebuie să te deranjeze faptul că ea se plimbă şi cu altcineva, nu doar cu tine.
Lucian: Desigur. Înţeleg perfect asta. Dar mă deranjează, enorm!
To Kuny: N-ar trebui, sau chiar dacă te deranjează, nu dovedi acest lucru, păstrează pentru tine ceea ce simţi, prefăte că totul e-n ordine, pentru că altfel dai de bănuit.
Lucian: Dar nu pot pretinde că totul ar fi în ordine! Nu mă pot preface!
To Kuny: Păi, ar trebui să poţi, pentru că altfel, acest comportament al tău, aduce a gelozie. Începi să pari gelos, băiete şi nu cred că e bine. Nu e bine deloc!
Lucian: Uff... Dar... Nu doar par gelos! La naiba! Chiar sunt gelos! Foarte gelos! Gelozia mă roade cumplit, mă chinuie, nu-mi dă pace... Fierb... Clocotesc... Simt că explodez şi alta nu!
To Kuny: Şi cum îi poţi explica ei acest lucru? Ce-i poţi spune? Cum îţi poţi justifica acest comportament? Cum va interpreta ea reacţia ta? Ce va crede?
Lucian: Nu ştiu.
To Kuny: Păi, vezi, nu te-ai gândit la consecinţe.
Lucian: Nu, nu m-am gândit. Deloc! La nimic! La naiba! Nu mai pot gândi logic... Îmi pierd raţionamentul, totul; complet...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Ah, Luci... Te înţeleg. Poate n-ar fi trebuit să-ţi fi spus toate acele vorbe; ştiu că am fost prea dur cu tine. Îmi pare rău.
Lucian: Nu trebuie să-ţi pară rău, Mihai. Chiar meritam să te comporţi astfel. Chiar mă aşteptam la o reacţie violentă din partea ta, dar tu ai fost destul de calm, contrar aşteptărilor mele.
Mihai: M-am străduit din răsputeri atunci să mă abţin, să nu izbucnesc, dar... Eram prea tulburat, şocat, nu mă puteam controla, concentra, gândi logic. Nu mă aşteptasem la una ca asta; nu din partea ta! Eram contrariat, de aceea m-am purtat astfel.
Lucian: Ce te-a determinat să-ţi schimbi părerea?
Mihai: Mi-am dat seama că greşeam. Am înţeles că nu aveai cine ştie ce intenţii, sau ce-mi trecea mie prin minte atunci.
Lucian: Îmi închipui... Ascultă, sper că ceea ce am făcut n-a stricat cumva relaţia dintre tine şi Ly; lucrurile mergeau aşa de bine între voi doi, sau cel puţin mie aşa mi se părea. Sper că prostia mea nu v-a afectat în vreun fel, pentru că n-am avut nici o clipă intenţia s-o îndepărtez pe Ly de tine. N-am vrut să-ţi fur prietena, iubita. Trebuie să mă crezi! Adică, eu şi Ly... Cu siguranţă, nu!
Mihai: Linişteşte-te! Ştiu acest lucru. Oricum, n-ai fi putut să mi-o iei, n-aş fi cedat aşa de uşor. Aş fi luptat pentru ea; nu mă refer la bătaie, desigur... Dar ştiu că nu asta ai încercat. Iar în privinţa relaţiei dintre mine şi Ly, nu-ţi face griji. Nu s-a schimbat nimic. Lucrurile merg în continuare la fel de bine între noi, relaţia noastră n-a fost deloc afectată, cu nimic.
Lucian: Hmm... Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu Lia, ci tu ai fi intrat atunci în cameră... Oare cum ai fi reacţionat?
Mihai: Mai bine nu te întreba. Nu cred că într-o asemenea situaţie aş fi putut judeca în vreun fel, deci, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat, cum aş fi reacţionat... Mai bine că n-am intrat eu.
Lucian: Da, mai bine...
Mihai: Sper însă să nu mai încerci vreodată s-o săruţi pe Ly, indiferent de motive.
Lucian: Bineînţeles că n-am să mai încerc aşa ceva, doar nu-s prost!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!