leac divin

Un leac pentru alinat iubirea

Iubirea mea cea mare,
Din păcate doare.
Dar am căutat eu oare
Vre-un leac de alinat iubire?

Am ţinut-o în inima ascunsă
De nelinişte pătrunsă,
În loc s-o las să zboare
Să strige cât e de mare.

Dar am găsit, ce bucurie,
Un leac, ascuns în... poezie.
Prin strofe meşteşugit gătite
De răutăţi şi murdării ferite

De atunci spun eu cu tărie
Că poezia e iubire,
Că iubirea ne încântă
Şi-ţi face viaţa mai plăcută.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între lumină şi dor divin

Supravieţuind respir eu încă
Între lumină şi dor divin
Captivitate a îngerilor sub tâmplă
Întru negoţul viselor spre destin

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deasupra

Fiindul tău iubire-n sânge cară
şi plină de visare e desaga...
Privesc în ochii tăi şi-mi văd întreaga
suire la divin pe-a tainei scară.
Morminte albe bând peniţei vlaga,
în stih fântâni cu giulgiu-n stea flecară...
Erau acolo ape ce-necară
un înger rătăcit, plutindu-şi plaga.
În pieptului văzduh de zbor licoare
îmi eşti de leac, sărutul de-mi respiri,
minciuna existenţei nu mai doare...
Tu duci, deasupra multor clevetiri,
cu adevăr a umple la izvoare
ulcica ta-n sentinţele subţiri...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Autolicus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sora mea de est-moldavă

Sora mea însângerată
şi de est şi de moldavă
hai mai naşte-te o dată
când n-o fi lumea bolnavă

Şi de est şi de moldavă
şi de rană şi de leac
fi din nou săracă-n slavă
nestrăină-acum şi-n veac

Şi de rană şi de leac
haide naşte-mă odată
cu bogat destin sărac
sora mea însângerată

Basarabia mea dragă
nemurirea mea beteagă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (11 februarie 1996)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maghiranul (Origanum majorana): virtuţile lui terapeutice (1)

Foaie verde ca şofranul,
Nu-i nimic ca maghiranul.
Este extraordinar
Pentru tractul urinar
Şi-alte multe tulburări:
E leac pentru balonări,
Îl calmează pe nervos,
Cât ar fi de furios;
Este bun pentru gastrită,
Iar ca ceai ‒ pentru bronşită;
E leac de eşti anxios,
Dar şi de eşti băşinos;
El combate insomnia,
Unii spun că şi... prostia.

poezie de George Budoi din Elogii florilor (20 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Timpul trece, amintirile rămân,
Omul se naşte din gândul divin...
Veniri şi plecări, dulce amar destin,
Pe scena vieţii de tumulturi plin,
Amintirile în arhiva timpului
Ne definesc caracterul,
Mai mult, mai puţin,
Dar să nu uităm niciodată
Memoria lor s-o sfinţim,
Pentru pacea noastră
Şi bucuria spiritului divin.

poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi aşterne aici Sinele meu Divin

Am fost cu tine... dar nu am fost!
Am fost în ochii tăi... dar nu am fost!
Am fost în sufletul tău... dar nu am fost!
Am fost doar în Sinele meu Divin zdrobită
De tot ce-am lăsat slobod şi nemeritat
În trupuri pline doar de maţe şi sânge
În care lupii urlau de foame şi sete.

Am fost cu tine... dar am plâns singură!
Am fost în gura ta... dar nu ai ştiut ce gust am!
Am fost în inima ta.... dar nu ai simţit!
Am fost doar un material spumos de plăceri
În timp ce Sinele meu Divin mă biciuia pe creier
Să-mi lovească mintea preocupată de viitor
Şi nu de momentul prezent atât de dureros.

Am fost cu tine... dar Sinele meu Divin te-a urât!
Am fost cu tine... dar împotriva Celui ce m-a făcut!
Am fost cu tine... dar Sinele meu Divin era departe!
Mi-a spus că dragostea lui primeşte doar puritate

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (2 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunat

Mă privesc consternat de rele ce-mi produc;
Mă tai, mă ard, în nesimţiri mă scrijelesc
Şi mă repar de unul singur. Nu eu; am noroc
Cu cineva din mine, neştiut... Mi-e leac, mă oblojesc!

E ca miracolul, ce-ateu nu-l cred şi sunt eu proba;
Mă uit cum cresc la loc bucată ruptă, eu-mi...
Şi mai spun, prost ce sunt, că nu-s divin, n-am roba
Deasupra capului... Ce m-a blagoslovit; El, Sacrul Însumi!

Şi tot eu plămădesc ce vreau, că ştiu a vrea
Şi-atât perfect pot face chiar neînvăţat.
Mi s-a spus că e normal; "e doar mesajul, da,
Ce-l am...!" Dar cin' l-a scris şi l-a lipit?... Şi când s-a întâmplat?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e cert toamna asta

îmi adun sentimentele cât mai sunt verzi
cât mai au floare cât mai au sens
abia apoi le pun într-un fel la uscat
le presez în vers să ramână esenţa
leac pentru orice soi de tristeţe
leac pentru cei suferinzi de poezie

la urma urmei dacii se veseleau la moarte
ca la sărbătoarea vinului
aşa că hai să ciocnim un pahar
cu otrava asta dulce şi roşie
aducătoare de nemurire

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leac de mântuire

Să nu-ţi întorci privirea, blândă rază,
Pe pleoapa clipei să nu tragi oblonul!
În mersul vieţii să nu-nfigi pironul,
Ce paşilor elanul li-l retează!

Podoaba vorbei dulci, tu n-o ascunde,
Tandre şoptiri revarsă şi mă-mbată,
Transfigurând speranţa spulberată,
Uimirea ei simţirile-mi inunde!

Nu-ţi risipi miresmele divine
Şi fă-mi din gânduri straie de iubire,
Ce dorul meu de tine să-mi aline,

Iar mugurii firavi de răzvrătire,
În împletiri sfielnic sibiline,
Să îmi aducă leac de mântuire!

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!