Toate rezultatele despre lancezeala, pagina 2
Veniți...!
Veniți la apele odihnei
veniți și vă-nfruptați cu Har
Că nu-n zadar Mântuitorul
și-a frânt viața la Calvar
Nu amânați chemarea sfântă
nu zăboviți în greu păcat
Veniți cu mii și milioane
la Cel ce v-a răscumpărat.
Poftiți pe prieteni și rudenii
pe om bogat și om sărman
Pe filozofi și oameni simpli
să vină la ceresc liman
Să vină și să-și răcorească
lăuntrul și-al ființei dor
Să cânte Cerului mărire
cu îngeri, heruvimi - în cor.
Nu refuzați oferta dulce
de-a fi cu Christ o veșnicie
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Trăiri înmiresmate (2005)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre lumină
- poezii despre cuvinte
- poezii despre îngeri
- poezii despre vinovăție
- poezii despre somn
- poezii despre rude
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Când se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfințit. Se sculă binișor, fără să-i pese de ceva, și se duse acasă. A doua zi iarăși așa făcu, fără să-i plesnească prin cap ceva, și fără să-și mai aducă aminte că plecase în pețit. A treia zi, cum se sculă, plecă iarăși la marginea eleșteului. Pasămite îl trăgea ața la ursita lui. Și cum sta el acolo și se juca cu nuiaua în apă, iară broasca țestoasă îi tot sărea pe dinainte și se uita la dânsul cu dor, își aduse aminte, la urma urmelor, că el era plecat în pețit, și că frații lui erau a se întoarce a doua zi cu logodnicele lor. Tocmai când voi să se scoale și să plece spre a merge să-și încerce și el norocul, iată că broasca mai țâșni o dată, iar el își aruncă ochii la dânsa mai cu băgare de seamă. Se uită drept în ochii broaștei, și simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. Șezu iarăși jos. Ar fi voit să plece, dară parcă îl pironise cineva locului. Mai voi el să facă ceva cumva, așa ca să se depărteze, dară în deșert. Picioarele nu se mai mișcară, ca și când ar fi fost butucite. Se miră de astă lâncezeală. Și, mai aruncându-și căutătura la broască, văzu ochii ei, pare că strălucea de un foc ce simțea că îl atinge.
Petre Ispirescu în Broasca țestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre prudență
- citate despre picioare
- citate despre ochi
- citate despre noroc
- citate despre logodnă
- citate despre jocuri
- citate despre inimă
- citate despre foc
- citate despre dor
Găinăreasa se ceru și ea de la bucătăreasă. Și căpătând voie se duse, ca și întâi, îmbrăcându-se în hainele cu mărgăritare. Se prinse în horă, iarăși lângă fiul împăratului. Până seara nu jucă cu altul, decât numai și numai cu dânsul. Când dete în amurg, ca și de la rând, ea pieri. Să se prăpădească fiul împăratului de părere de rău că o pierduse. Nu-l mai încăpea locul. O căuta prin toate părțile, dară ia-o de unde nu e! Se întoarse dară cu inima zdrobită. Un fel de lâncezeală îl coprinse. Găinăreasa, îndată ce se întoarse acasă, iute, iute, se îmbrăcă iarăși cu pielea de măgar, și căuta de găini cu voie bună și tot cântând. Mai trecu ce mai trecu, și iarăși fu chemat împăratul la o nuntă a altui împărat. El se duse iarăși cu fiul său. Se ceru și găinăreasa în ziua aceea. Dară bucătăreasa nu mai voia să-i dea drumul. Abia, abia, după multe rugăciuni, și cu făgăduința de a nu se mai cere niciodată, se înduplecă bucătăreasa a-i da voie. Se îmbrăcă deci în hainele sale cele cu diamante, și zicând vorbele cele ce o ascundeau de la ochii oamenilor, ea se duse și se prinse în horă iarăși lângă fiul împăratului. Acesta, cum o văzu, îi veni inima la loc, fiindcă fata cam întârziase. Fiul împăratului juca ce juca, și tot se uita la dânsa, parcă o tot pierdea din ochi. Și în adevăr avea și ce vedea.
Petre Ispirescu în Găinăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre vestimentație, citate despre seară, citate despre religie, citate despre nuntă, citate despre măgari, citate despre găini sau citate despre diamante
Iad
Trecând prin șapte nopți fără de vad,
Cu Îngerul m-am pogorât la Iad;
Nici foc, nici fum, nici clocote de zmoală -
O veșnicie netedă și goală...
Stau trupuri lângă trupuri, prinse-n chin
Ca boabele de struguri în ciorchin.
Nici ploi de plumb, nici aspră biciuială -
O mucedă, cumplită lâncezeală,
Că nu se mișcă-n veci nimic din loc,
Nici flacăra de dor, nici gând de foc.
Că-n aerul pătruns de făr' de lege
Nu poate val de cântec să se-nchege
Și-n cuget pângărit și necurat
Cuvântul sfânt nicicând nu s-a-ntrupat.
[...] Citește tot
poezie clasică de Zorica Lațcu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre frumusețe, poezii despre foc, poezii despre șerpi, poezii despre versuri, poezii despre tăcere sau poezii despre struguri
Cântecul libertății umane
Suntem liberi!
Suntem liberi!
Să supunem elementele
doar cu o mantră a iubirii!
Suntem unici!
Suntem unici!
Universul se învârte pe orbita inimii noastre,
n-ar exista nicio stea fără privirea noastră,
n-ar exista niciun zbor fără dorurile noastre.
Stelele zburătoare se nasc din cântecele noastre
și subjugă
zilele de emfază ale dragonilor de umbre
care cuceresc spațiul nepus la adăpost.
Celulele spațiului încă acoperit al lumii
se culcă pe rugăciunile noastre dezgolite,
uitate sau aruncate pe neiertări de gheață.
Să ne trezim din adâncirea în pierderea de sine,
din lâncezeala zilei tridimensionale,
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre timp, poezii despre muzică, poezii despre libertate, poezii despre iubire, poezii despre existență, poezii despre apă, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre început
Viziune
viziunea i-a apărut Mariei Angelica într-o noapte în care
chinuită de vechile coșmaruri, s-a ridicat din pat
și s-a îndreptat apoi spre bucătărie după un pahar cu apă
apucând să facă numai câțiva pași
a simțit dintr-o dată o așa ușurătate trupească
încât își tot apăsa cu pumnul pe piept
pentru a-și ține carnea lipită de suflet
speriată de această subită stare de imponderabilitate
voind să se sprijine pe concretețea lucrurilor din jur
continuă să meargă prin încăperile atât de cunoscute
deschide cu hotărâre ușa frigiderului
ea e aici și acum
deține un control permanent asupra a tot ceea ce o înconjoară
și îi aparține, deopotriva
și-a pierdut din setea aceea intensă cu care părăsise așternutul
legume, o sticlă cu vin, friptură
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viziune, poezii despre coșmaruri, poezii despre Maria, poezii despre sânge sau poezii despre suflet