lancezeala

Veniţi...!

Veniţi la apele odihnei
veniţi şi vă-nfruptaţi cu Har
Că nu-n zadar Mântuitorul
şi-a frânt viaţa la Calvar
Nu amânaţi chemarea sfântă
nu zăboviţi în greu păcat
Veniţi cu mii şi milioane
la Cel ce v-a răscumpărat.

Poftiţi pe prieteni şi rudenii
pe om bogat şi om sărman
Pe filozofi şi oameni simpli
să vină la ceresc liman
Să vină şi să-şi răcorească
lăuntrul şi-al fiinţei dor
Să cânte Cerului mărire
cu îngeri, heruvimi - în cor.

Nu refuzaţi oferta dulce
de-a fi cu ‘Christ o veşnicie

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Trăiri înmiresmate (2005)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfinţit. Se sculă binişor, fără să-i pese de ceva, şi se duse acasă. A doua zi iarăşi aşa făcu, fără să-i plesnească prin cap ceva, şi fără să-şi mai aducă aminte că plecase în peţit. A treia zi, cum se sculă, plecă iarăşi la marginea eleşteului. Pasămite îl trăgea aţa la ursita lui. Şi cum sta el acolo şi se juca cu nuiaua în apă, iară broasca ţestoasă îi tot sărea pe dinainte şi se uita la dânsul cu dor, îşi aduse aminte, la urma urmelor, că el era plecat în peţit, şi că fraţii lui erau a se întoarce a doua zi cu logodnicele lor. Tocmai când voi să se scoale şi să plece spre a merge să-şi încerce şi el norocul, iată că broasca mai ţâşni o dată, iar el îşi aruncă ochii la dânsa mai cu băgare de seamă. Se uită drept în ochii broaştei, şi simţi un nu ştiu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. Şezu iarăşi jos. Ar fi voit să plece, dară parcă îl pironise cineva locului. Mai voi el să facă ceva cumva, aşa ca să se depărteze, dară în deşert. Picioarele nu se mai mişcară, ca şi când ar fi fost butucite. Se miră de astă lâncezeală. Şi, mai aruncându-şi căutătura la broască, văzu ochii ei, pare că strălucea de un foc ce simţea că îl atinge.

Petre Ispirescu în Broasca ţestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găinăreasa se ceru şi ea de la bucătăreasă. Şi căpătând voie se duse, ca şi întâi, îmbrăcându-se în hainele cu mărgăritare. Se prinse în horă, iarăşi lângă fiul împăratului. Până seara nu jucă cu altul, decât numai şi numai cu dânsul. Când dete în amurg, ca şi de la rând, ea pieri. Să se prăpădească fiul împăratului de părere de rău că o pierduse. Nu-l mai încăpea locul. O căuta prin toate părţile, dară ia-o de unde nu e! Se întoarse dară cu inima zdrobită. Un fel de lâncezeală îl coprinse. Găinăreasa, îndată ce se întoarse acasă, iute, iute, se îmbrăcă iarăşi cu pielea de măgar, şi căuta de găini cu voie bună şi tot cântând. Mai trecu ce mai trecu, şi iarăşi fu chemat împăratul la o nuntă a altui împărat. El se duse iarăşi cu fiul său. Se ceru şi găinăreasa în ziua aceea. Dară bucătăreasa nu mai voia să-i dea drumul. Abia, abia, după multe rugăciuni, şi cu făgăduinţa de a nu se mai cere niciodată, se înduplecă bucătăreasa a-i da voie. Se îmbrăcă deci în hainele sale cele cu diamante, şi zicând vorbele cele ce o ascundeau de la ochii oamenilor, ea se duse şi se prinse în horă iarăşi lângă fiul împăratului. Acesta, cum o văzu, îi veni inima la loc, fiindcă fata cam întârziase. Fiul împăratului juca ce juca, şi tot se uita la dânsa, parcă o tot pierdea din ochi. Şi în adevăr avea şi ce vedea.

Petre Ispirescu în Găinăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iad

Trecând prin şapte nopţi fără de vad,
Cu Îngerul m-am pogorât la Iad;

Nici foc, nici fum, nici clocote de zmoală -
O veşnicie netedă şi goală...

Stau trupuri lângă trupuri, prinse-n chin
Ca boabele de struguri în ciorchin.

Nici ploi de plumb, nici aspră biciuială -
O mucedă, cumplită lâncezeală,

Că nu se mişcă-n veci nimic din loc,
Nici flacăra de dor, nici gând de foc.

Că-n aerul pătruns de făr' de lege
Nu poate val de cântec să se-nchege

Şi-n cuget pângărit şi necurat
Cuvântul sfânt nicicând nu s-a-ntrupat.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Zorica Laţcu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul libertăţii umane

Suntem liberi!
Suntem liberi!
Să supunem elementele
doar cu o mantră a iubirii!

Suntem unici!
Suntem unici!
Universul se învârte pe orbita inimii noastre,
n-ar exista nicio stea fără privirea noastră,
n-ar exista niciun zbor fără dorurile noastre.
Stelele zburătoare se nasc din cântecele noastre
şi subjugă
zilele de emfază ale dragonilor de umbre
care cuceresc spaţiul nepus la adăpost.

Celulele spaţiului încă acoperit al lumii
se culcă pe rugăciunile noastre dezgolite,
uitate sau aruncate pe neiertări de gheaţă.
Să ne trezim din adâncirea în pierderea de sine,
din lâncezeala zilei tridimensionale,

[...] Citeşte tot

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziune

viziunea i-a apărut Mariei Angelica într-o noapte în care
chinuită de vechile coşmaruri, s-a ridicat din pat
şi s-a îndreptat apoi spre bucătărie după un pahar cu apă
apucând să facă numai câţiva paşi
a simţit dintr-o dată o aşa uşurătate trupească
încât îşi tot apăsa cu pumnul pe piept
pentru a-şi ţine carnea lipită de suflet
speriată de această subită stare de imponderabilitate
voind să se sprijine pe concreteţea lucrurilor din jur
continuă să meargă prin încăperile atât de cunoscute

deschide cu hotărâre uşa frigiderului

ea e aici şi acum
deţine un control permanent asupra a tot ceea ce o înconjoară
şi îi aparţine, deopotriva

şi-a pierdut din setea aceea intensă cu care părăsise aşternutul

legume, o sticlă cu vin, friptură

[...] Citeşte tot

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!