interviu

Poporan (cu voce schimbată, zeflemist, aproape vulgar): Sună! Sună întruna. Nu mai au nimic sfânt! La noi, cultul eroilor a dispărut. În ţara aceasta e ridicol să fii martir! (Ridică receptorul). Alo! Da, doamnă. Aici este casa mea memorială! Cum? Cu cine vorbiţi? (Apoteotic). Sunt senatorul Poporan! (Tare). Eu sunt erou naţional, cucoană! Cine nu mă cunoaşte, nu cunoaşte istorie! Da' matale cine naiba mai eşti? (Brusc devine amabil). Aha! Doamna Opinia? De la ziarul Libertatea Liberă? Îmi pare bine că vă cunosc... (Mecanic). Libertatea este specialitatea mea, stimată doamnă! La Revoluţie am luptat, personal şi în nume propriu, pentru libertate. Mi-am pierdut doi dinţi în Piaţa Libertăţii... Poftim? (Pauză). Vă interesează traficul de influenţă?... Situaţia s-a ameliorat sensibil, doamnă! S-au înregistrat progrese mari. Am introdus semne de circulaţie pentru traficul de influenţă! (Tare). Am umplut ţara cu sensuri giratorii! Influenţa circulă mai bine acum, comparativ cu guvernarea anterioară. Traficul s-a fluidizat, nu se mai blochează, nici măcar pe Bulevardul Justiţiei. Doriţi un interviu pe această temă? Sigur că da! Alo! Alo!... (Loveşte nervos în furcă). S-a întrerupt... Ah! Serviciile secrete mă urmăresc pas cu pas...

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!