Poezii despre inteligență, pagina 2
Un om a ajuns în fața unui Zeu ciudat
Un om a ajuns în fața unui Zeu ciudat
Zeul multor oameni, cenușiu de înțelepciune.
Iar zeitatea a strigat cu glas de tunet,
Pufnind, plin de mânie:
"Îngenunchează, muritorule, și smerește-te,
Și înfricoșează-te, și adu omagiu
Maiestății Mele Unice și Sublime."
Omul a luat-o la fugă.
Apoi a mers la alt Zeu
Zeul gândurilor lui lăuntrice.
Iar acesta l-a privit
Cu ochi blânzi,
Luminați de o infinită inteligență,
Și a exclamat, "Sărăcuțul meu copil!"
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înțelepciune, poezii despre lumină, poezii despre inteligență, poezii despre gânduri sau poezii despre copilărie
Branduri de țară
Românul are în sânge, genă Decebal-traiană.
Moartea nu poate înfrânge vița lui daco-romană.
Are-n suflet eminență cât lanțul Carpaților.
Exportă inteligență prin Columna dacilor.
Coloana brâncușiană arată lumii întregi,
Că rămâne verticală România-n veci de veci.
Brandul țării e poporul, este nația română,
Este ramul și izvorul, e istoria străbună.
Tricoloru-i brandul țării. Roșu-i sânge ce pulsează.
Galben, lan în largul zării. Albastrul pacea așează.
Sunt branduri ce definesc întregul popor român.
O veșnicie dăinuiesc pe pământul meu străbun.
poezie de Dumitru Delcă (4 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre înfrângere
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre pace
- poezii despre moarte
- poezii despre istorie
- poezii despre galben
Detractorul
Detractorul e frustratul
Lipsit complet de Dumnezeu
Nu știe ce e păcatul
De-a vorbi pe toți de rău
Adesea este un incult
Cu mințile întunecate
Și de n-are un scop ocult
E doar plin de răutate.
Limitat de-a sa prostie
Nu acceptă vreun talent
Nu știe de modestie
Împroașcă totul, evident.
Afișând figură gravă
Atotștiutor
Împroașcă cu otravă
Adesea fiind provocator.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Popa (12 iunie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre vorbire
- poezii despre talent
- poezii despre răutate
- poezii despre religie
- poezii despre prostie
- poezii despre modestie
- poezii despre limite
Trebuie
pentru precisele plecări spre aspirații
trebuie să trec salonul
întâmpinând mirosuri de oglinzi,
în care mă azvârl din intimitate
până ce noile reglementări ale înțelesului
vin în cercuri de infinite zdravene și folositoare.
trebuie să-mi acomodez degetele
cu mângâierea sferelor ce-și cer
sublima rotație sub simț.
să funcționez ca o mișcare albastră
expirată-n frunza ce transcende ochiul
amuțit sub icoană.
montaje de șansă să port,
pentru suava îmblânzire
ale monstruoaselor candelabre
ce se trântesc ca niciodată
și ca nicăieri în univers,
de tâmplele pereților în goană de alb.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre plăcere, poezii despre ochi, poezii despre mișcare, poezii despre intimitate, poezii despre icoane sau poezii despre glezne
Când un copil...
Când un copil prinde-un adult prima oară pe picior greșit
când îi intră prima oară în căpușorul lui serios ideea
că adulții nu-s întotdeauna dotați cu inteligență divină,
că deciziile lor nu-s întotdeauna înțelepte,
gândirea adevărată și sentințele juste
lumea lui se prăbușește într-o dezolantă panică.
Zeii au căzut și toată protecția a pierit.
Și-un singur lucru-i sigur în ceea ce privește căderea zeilor:
ei nu cad doar un pic;
ei se strivesc, se spulberă sau se scufundă-n smârcuri verzi.
E nevoie de-o muncă foarte obositoare să-i scoți iar la lumină;
Și niciodată nu vor mai străluci la fel.
Iar lumea copilului nu va mai fi niciodată cu adevărat întreagă.
E un fel dureros de a te maturiza.
poezie celebră de John Steinbeck din La est de Eden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr, poezii despre verde, poezii despre protejare, poezii despre protecție, poezii despre picioare, poezii despre panică sau poezii despre muncă
Iubită țară, ce-ai ajuns!
În România mea de glorii -
Frumoasă și sofisticată,
Zac adevăruri peremptorii,
Ce nu se schimbă niciodată.
Acei ce-și dăltuiesc averea,
Tot înșelându-i pe cei mulți,
De partea lor va fi puterea,
Cu cât mai lipsiți de virtuți!
Pe când acei care muncesc
Ajung slugi la niște "poame",
Nu doar că nu se-mbogățesc
Ba mai mult, pot muri de foame!
Pentru vacanțe se găsesc
Locuri mirifice o droaie
Pe plaiul nostru românesc...
Dar noi mai nou, plantăm gunoaie!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre vacanță, poezii despre testament, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Reproduceri
Nimic nu mai e original,
Doar copii, în parte reușite;
Fără talent, neisprăvite...
Trăim realul... teatral!
Ne vindem totul cu reduceri
Pentru câștigul material,
Lipsiți de etică, moral;
Pictură, scris... în reproduceri.
Noi înșine suntem reluări
De zeci de mii de ani... portalul
De referit, nu originalul...
Evoluați în... impostori!
Dovezi avem -pretinșii "peste",
Din ce ne-au fost gene anceștrii
Cunoscători de-aștrii- tereștrii
Din grotele-n picturi rupestre.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre evoluție, poezii despre arte plastice, poezii despre înălțime, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre teatru sau poezii despre sunet
O toamnă necesară înlăuntrul fiecăruia
Noi am rostit toate acele cuvinte; dar, pentru drumul
pe care vom apuca, cuvintele
nu pot forma un plan. Nu exista altă pregătire, fără de numai
harul divin. Greșelile mele
au stat ascunse. Cineva ar putea numi așa ceva pregătire!
Am un strop minuscul
de cunoaștere în sufletul meu. Îl las să se dizolve în oceanul tău.
Sunt atât de multe primejdii în el.
Înlăuntrul fiecăruia din noi este o toamnă continuă. Frunzele noastre
cad și sunt duse de vânt
peste ape. O cioară cu picioare negre croncăne
despre cele trecute. Apoi,
generozitatea ta revine: primăvară, aburi, inteligență,
parfum de zambile și trandafiri,
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre zambile, poezii despre vânt, poezii despre trandafiri, poezii despre toamnă, poezii despre râs sau poezii despre primăvară
Cântec de pahar
Sunt destui oameni, știu asta bine, frate,
Care cred cu tărie, nu doar dau din gură,
Că tristețea și-ngrijorarea pot fi-necate
Atunci când dai pe gât câteva duști de băutură.
Tu, omule, întreabă acești entuziaști,
Nu ești mai aproape de adevărul divin
Când, dorind într-un suflet tânăr să renaști,
Îți umpli trupul cu parfumatul vin?
După cum se știe, fiecare cerșetor e un baron
Când are burta plină și-a sorbit licoarea minunată,
Își imaginează că banca pe care stă e tron,
Iar lumea i se prosternează la picioare, biată gloată.
Lordul Byron a descris, fin și cu inteligență,
Remarcabilul, beneficul efect calmant
Al lichiorului îmbibat din abundență
De-un suflet lovit de soartă, naufragiat.
[...] Citește tot
poezie de J.K. Stephen, 1859-1892, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre tristețe, poezii despre tinerețe, poezii despre muzică sau poezii despre imaginație
Mulțumesc omului din cer
mă sufoc în locul acesta,
viața are forma unei găuri de vierme,
lucrurile despre care am uitat că există fac să-mi dea
lacrimile
nu mai recunosc minciuna,
poate zahărul m-a făcut imprevizibil sau omul din cer n-a murit
pentru noi,
vreau să ajungă stratul de ozon,
pomii explodați demografic,
șobolanii îndrăgostiți de groapa orașului,
sentimentul de țară se întoarce în cărți,
cine ești tu să-mi spui ''nu face asta'' când îmi tai venele
și pun îndoiala la ''favorite''...
mi-ar fi plăcut iubirea, un fel de inteligență artificială,
îmi trimite atâtea mesaje încât ajung să cred,
nu suntem singuri,
dincolo de trei straturi de noapte, cineva răsucește cheița,
iar eu îmi iau tableta și umblu,
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre zahăr, poezii despre viermi, poezii despre uitare, poezii despre ozon sau poezii despre oraș