Poezii despre insulta, pagina 2
Dumnezeu ascultă, Dumnezeu veghează!
Însă Dumnezeu veghează,
Peste toate, frunză, pom,
Cu răbdare El "tratează",
Suferințele din om...
Uneori ne mai lovește,
Cu necazuri mici sau mari,
Uite-așa, Le rânduiește,
Să ne facă ființe tari...
Însă Dumnezeu există,
Dincolo de orice nor,
Când, cu ochii în batistă,
Totul pare-nșelător...
Stă în umbră, te privește,
Cum te lupți cu gânduri mii,
Te dezmiardă și zâmbește,
Știe că vei izbuti...
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre suferință
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre iertare
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
Jungla gri
Deviind din cercul lumii
De la tot ce v-ați dorit
Doar dorință de avere
Pe când unii mai nimic
Ignorând fudul străbunii
Natura-ți făcut metal
Acționând-ați în tăcere
Spre doar scopuși material
Întrebată-ma-ș în ură
De ce nimeni nu ascultă
Căci privit în jur observa-ș
Ofilat-ar orice frunză
Și privit-am prin orașe
Totu-i de un gri murdar
Nu pot diferenția case
De-un spital municipal
[...] Citește tot
poezie de Stegaru Ovidiu (7 iunie 2020)
Adăugat de Uci
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dorințe, poezii despre întuneric, poezii despre tăcere, poezii despre promisiuni, poezii despre oraș, poezii despre medicină sau poezii despre dimineață
Momente și secunde
Osmoză
Polimorfe sunt versurile, ca verucile,
Stânci marine de râd curcile,
Brize și crize în sufletul Lizei,
Dur și spongios pare acum,
țipăt muzical, suflet-scrum.
Limbajul, ambreiajul dictează curajul,
Capcana, catapulta, schimbă sărutul, insulta,
Espace traversee en tous sens,
Promite-mi buzele tale, Helene,
Răul doarme sub masă, ne mușcă,
Ia o sabie ori o pușcă,
Trage, trage în orice direcție,
Osmoza este singura lecție,
Osmotic apărem, dispărem,
Ochii noștri se făcură de lemn,
Ard ca niște petarde, ca smoala,
Întoarce, bunicule, coala,
Spune nepotul de trei anișori,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre versuri
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre secunde
- poezii despre schimbare
- poezii despre râs
- lecții de engleză
Din inima mea a evadat o lacrimă
niciun simptom și nicio durere
căzută în mine și zdrobindu-se ca o piatră
liniștea imortalizează tot ceea ce am fost
ca un orb îmi pipăi cicatricea
și mă strig încet
nu-mi răspunde nimeni
mai strig o dată și încă o dată
din când în când îmi privesc neputința
ca pe o clonă de lut
orbul din mine se roagă lui Dumnezeu
o furtună de cuvinte nerostite
se înalță înspre cer
iedera îmi acoperă văzul
printre jaluzele
o margine de soare
îmi lovește obrazul
mă încumet să mă târăsc
într-un colț
de sub umbra lămpii
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre prezent, poezii despre lut, poezii despre inimă sau poezii despre durere
Furtună pe ecran
Era un talk show la tv.
La un post extrem de comercial
Pe teme de importanță socială
Care făcea un rating grozav
Se desfășura la ore târzii
Aproape în fiecare seară
Cu invitați și moderatori zeloși
Care loveau numai în ceilalți
Și criticau numai într-o parte
După o rețeta agresivă
Nu conta că era injustă
Important era că știau să defaime
Și asta le creștea ratingul
Și audiența și faima personală
Cineva le oferă lefuri grase
Iar asta îi stimulează absolut
Ei pentru asta dezinformează
Și denigrează și iarăși insultă
Acum iar își amplifică audiență
Și tot mai mulți încep să-i creadă
[...] Citește tot
poezie de David Boia (14 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre violență, poezii despre seară, poezii despre realitate, poezii despre ore, poezii despre hărnicie, poezii despre creștere, poezii despre comerț sau poezii despre celebritate
Strofe pentru zăpadă
Mireasă-a brazilor geometrici și-a brazdelor însămânțate - solemnitate albă, rece, fatală, mută și divină - tu vii cu grații de Madonă sau de Fecioară bizantină și pleci cu gesturi de bacantă, stigmatizată de păcate.
Nu te dorește-aproape nimeni, deși te-așteaptă toți să vii... Și frumusețea ta bizară n-o cântă nimeni decât, poate, îndrăgostiții de imagini abstracte și imaculate - cuminții tăietori de lemne și nebunaticii copii.
Și totuși, când cobori - suspectă, insinuantă și egală - pe câmp, pe arbori și pe ape, pe străzi, pe case și pe noi, tu schimbi în plăsmuiri lunare întreaga pastă de noroi, iar pe Maria din Magdala o-mbraci în peplum de vestală.
Și-n timp ce toți, deopotrivă, pigmei și umiliți, simțim puterea-ți magică ce-ngheață, distruge, arde și creează, doar ciorile, sacerdotale te mai insultă și-ți pătează - cu ieroglifele lor negre și stranii - albul unanim.
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața românească, XII, nr. 1 (martie 1920)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre zăpadă, poezii despre virginitate, poezii despre poezie, poezii despre negru, poezii despre muzică, poezii despre lemn sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Din inima mea a evadat o lacrimă
niciun simptom și nicio durere
căzută în mine și zdrobindu-se ca o piatră
liniștea imortalizează tot ceea ce am fost
ca un orb îmi pipăi cicatricea
și mă strig încet
nu-mi răspunde nimeni
mai strig o dată și încă o dată
din când în când îmi privesc neputința
ca pe o clonă de lut
orbul din mine se roagă lui Dumnezeu
o furtună de cuvinte nerostite
se înalță înspre cer
iedera îmi acoperă văzul
printre jaluzele
o margine de soare
îmi lovește obrazul
mă încumet să mă târăsc
într-un colț
de sub umbra lămpii
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (28 februarie 2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu stau la rând, să nu îmi vină rândul
trupul ia distanță din ce în ce mai multă
de cine sunt și cine bun mă recunosc
oglinda mă scuipă și dușmănos insultă
și-azvârle în aer putred iz de mosc
nu am murit, zic, mai am destulă cale
erorilor să le-mplinesc cumva rotundul
cât ora judecății și-a iubirii sunt rivale
nu stau la rând, să nu îmi vină rândul
dileme-s prea puține, banale și precare
când neștiința umple-n mine orice gol
din cineva ajung faimos un oarecare
foamei stăpâne respectându-i protocol
minții mai curând deloc nu o să-i pese
de trupul săvârșit în irosiri și alte trude
o să mângâie pe creștet și lasciv pe fese
Luna, cu ifosele ei misterioase, prude
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre senzualitate, poezii despre mâncare, poezii despre iubire, poezii despre ignoranță, poezii despre greșeli sau poezii despre dușmănie
Primăvara este aici dar nu lucrurile nu sunt cu nimic mai bune
primăvara este aici
dar nu lucrurile nu sunt cu nimic mai bune
omul pentru care nu există tratament nu poate schimba
faptul că va muri
femeia lipsită de frumusețe
este cu un an mai bătrână
asta-i ceea ce eu aș numi " insultă peste rană"
cineva care a așteptat și-a tot așteptat
a sfârșit prin a deveni nebun
incapabil să înfrunte curgerea timpului
cineva care a trăit o viață trepidantă
va sfârși bolnav fără leac
toate se întâmplă din cauza zbuciumului neîndurător
pentru cineva prăbușit adânc în depresie
glumele sunt o completă pierdere de timp
iar pentru un idiot
cel mai sincer sfat este o completă pierdere de timp
[...] Citește tot
poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre superlative, poezii despre umor, poezii despre sinceritate, poezii despre sfârșit sau poezii despre sfaturi
De ce nu public
M-a întrebat mai de curând
Chiar cel mai sincer cititor
Era așa, ispititor
Și i-am răspuns cu-același gând:
- Ce rost mai are să îngroș
Rândurile de scriitori
Când sunt mai mulți compozitori
Decât ascultători?!
Avem biblioteci întregi
De capodopere uitate
Care se cer a fi curtate
Cum poți să le renegi?
O viață de om e prea scurtă
Ca să citești doar nestemate
Și-atunci, ce bun să public alte
Cărți mediocre, nu insultă?
Dacă-s atâtea cărți perfecte
Gândește-te la cele care
Au ca pecete, fiecare,
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (7 noiembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre uitare, poezii despre tabu, poezii despre scriitori, poezii despre perfecțiune, poezii despre ocean sau poezii despre mediocritate