inhibiţie

Trântorul

Taie frunze la câini, conduce-un Mercedes,
Babacu' tunuri grele a dat în tranziţie
De-n top de barosani e pe-a zecea poziţie,
El, câinele de pază la ultimul congres,

"Am stofă de Rotschild" se laudă ades...
Junele fecior nu are nici o inhibiţie
Conturi tocând în aventuri de perdiţie,
Cu trufandale-balerine, dându-i ghes,

În ţol de Occident ginu-l bea cu ţoiul,
Joacă în ritmuri de manele ţonţoroiul,
În Tei, ca el, nu mai exist' aşa bărbat

Pe prima pagină apare-n presa de cancan,
Şi când de vicii varii e doldora pătat
Se miră: "mais où sont les neiges d'antan?"

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mateiu Caragiale
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-adevăr, Mendelssohn s-a dezvoltat mai repede decât Mozart, pentru că a compus admirabilul octet în mi bemol la vârsta de şaisprezece ani şi uvertura "Visul unei nopţi de vară" la şaptesprezece, eclipsându-l în această privinţă pe Mozart - şi pe oricare compozitor din istoria muzicii - la o vârstă echivalentă... La fel ca şi Mozart, putea să facă orice. A fost unul dintre cei mai buni pianişti ai vremii, cel mai mare compozitor (a început să dirijeze înaintea lui Liszt şi Wagner) şi probabil cel mai mare organist. Dacă ar fi vrut, ar fi putut deveni şi unul dintre cei mai mari violonişti. Avea un auz perfect, o memorie prodigioasă. În plus, era un mare umanist - un om foarte cultivat, care ar fi repurtat succese strălucite indiferent de domeniul spre care s-ar fi îndreptat. Dar nu a ajuns să îndreptăţească speranţele iniţiale. Un anumit conservatorism, o inhibiţie emoţională l-au împiedicat să se propulseze în vârful ierarhiei. Muzica lui, în privinţa căreia a manifestat întotdeauna o mare exigenţă, s-a transformat din ce în ce mai mult într-o serie de gesturi politicoase şi corecte pe măsură ce a înaintat în vârstă.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!