incins

Codrul – poem diamant

Imens
laborator verde
care produce oxigenul
necesar tuturor vieţuitoarelor planetei
copaci milenari înălţându-se spre cer
făcând umbră pământului încins
numai până când
îi răpune
toporul.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micul mai mic

decât cel de anul trecut
aruncat pe grătarul încins
ţipă în bătaia focului aţâţat
de evantaiul unei doamne
dată cu pudră de orez şi
machiată indiscret
se rumeneşte de ruşinea
ochilor care-l privesc cu poftă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu de vară

eşti încins
mă prăjesc
sensibilităţile sunt grade fahrenheit
viaţa e ardere
tu jar
eu porumb
tradiţie
mâncăm iubire pe zile
un medicament al trăiniciei
postludiul libertăţii
împrejurul nostru e verde
şi apele aceluiaşi climax

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai vreau

vitralii pun
pe tine
cuptor încins
suspine
genunchi
ce bat podeaua
mi-e dor
mâna pune
capete de puncte
atinge
în univers
a ta
tresărire în extaz
trăire
aşteptă...

mai vreau

poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul

Sunt măr înflorit,
măr întomnat,
fructele-mi cad
în cazanul încins
pe-al trunchiului rug...

Sunt abur
albastru
ce plânge pe ţeava
de tulnic;

lutul olarului,
cidrul,
din mine seve
îşi trag.

poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura şi Arta" (16 noiembrie 2006)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o lacrima

sumt o lacrima de roua
sufletu-mi sta sa cada
ploua...

norii plumburii cad peste pamant
in urma mea
se nasc aripi de vant

am ermetizat iubirea
in gandul meu ucis
si mi-am cuibarit gandirea
in scorburi de copac incins

poezie de Lucian Bota din Pagini aiudene (12 iunie 2009)
Adăugat de Lucian Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mare

Trupuri goale se prăjesc
la razele din spectrul uv
în exploziile solare
nocive
cu potenţial cancerigen
se zvârcolesc prin nisipul
iritant şi încins
domolit doar de şocul termic
produs de apa rece a mării
şi de urzicăturile tentaculelor
drăguţelor meduze
deranjate în propriul lor habitat
de trupurile celulitice.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost oameni mulţi...

Au fost oameni mulţi cu dulăi şi cu care;
o ştiu după urmele mute din drum.
Ţărâna-i crăpată de arşiţi stelare
Şi munţii ridică şuviţe de fum.

Prea tare tăcerea nespusă, adânca
iar tu, pumnule cald, stai încins pe prăsea...
şi trebuie să se întâmple ceva...

poezie celebră de Nichita Stănescu din Tribuna, anul I, nr 6 17 martie 1957
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbor

Când mâna ta pe fruntea mea e floare
Şi-nfrigurat cealaltă mână-ţi caut,
Mi-e sufletul ca lanul verde-n soare
Şi cugetul ca zvonul unui flaut,

Dar când departe paşii tăi îmi sunt
Şi sânul cu miros de busuioc,
Mă simt un arbor greu către pământ,
Încins între perdele largi, de foc.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cine?

pentru cine se merită să te schimbi?
să coşi noi trăsături pe trupul încins
trecut prin schimbări
ce nu l-ar fi stins

pentru cine se merită să te schimbi?
când schimbarea-i doar un moft copilăros
de care se bucură
şi-un adult capricios.

poezie de Justin Dumitru din Miraj nocturn (noiembrie 2011)
Adăugat de Armonic
Comentează! | Votează! | Copiază!