inchis

Andy Dufresne (după ce Tommy le-a povestit cum a fost arestat): Poate ar fi timpul să-ţi schimbi cariera.
Tommy Williams: Ăăă?
Andy Dufresne: Vreau să spun că nu pari a fi un hoţ foarte bun, poate ar trebui să încerci şi altceva.
Tommy Williams: Ce naiba ştii tu despre asta, Capone? Tu de ce ai fost închis?
Andy Dufresne: Eu? Mi-a tras-o avocatul. Toată lumea e nevinovată aici. Nu ştiai?

replici din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofiţerul: Stimate domn! Omul acela are nevoie de protecţie socială!
Autorul: Serios? Pentru aceasta l-aţi închis în dulap?
Ofiţerul: Se vede că nu credeţi în instituţiile fundamentale ale statului!
Autorul: Ba cred. (Citeşte din foile sale, mecanic.) Statul este un castel fragil, construit din cărţi de vizită. Păzit atent de oameni cu gândire rectilinie şi uniformă. Oamenii statului poartă şepci de diferite mărimi, în funcţie de circumferinţa inteligenţei lor.

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Julia: Nu e fiul tău.
Sean: Ce vrei să spui? Eram acolo când a fost conceput. Eu l-am adus pe lume. Seamănă cu mine în toate; e prea închis în el, prea rupt de ce se întâmplă în jur. Cât despre Ava... ea parcă nu face parte din familia McNamara – asta e adevărat. Asta încerci să-mi spui? Asta vrei să spui?!
Julia: N-am vrut să spun...
Sean: Răspunde-mi la întrebare! Sunt tatăl lui Matt!
Julia: Christian e tatăl lui Matt!

replici din filmul serial Prietenie pe muchie de cuţit
Adăugat de Silvia Bratu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Michael: Ţi-ai aruncat florile.
Sara: Ţi-am mai spus, nu ţin mult.
Michael: Nu cred că sunt ofilite încă.
Sara: Nu-mi place să mă ataşez de lucruri dacă ştiu că nu vor dura.
Michael: De ce eşti atât de cinică?
Sara: Michael, cred ca poţi fi cinic, dar poţi fi şi realist.
Michael: Şi poţi fi deasemenea optimist? Poţi să speri? Să crezi?
Sara: Iar asta vine din partea unui om cu opt degete închis într-un penitenciar!
Michael: Se exagerează importanţa degetelor.
Sara: Mulţumesc pentru încercarea de a mă face să zâmbesc. Dar nu azi.
Michael: Nu se ştie niciodată.

replici din filmul serial Prison Break
Adăugat de Alexandra Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Populus (disperat): Tată!
Poporan (patetic): Populus! Fiul meu iubit...
Populus: Cine te-a închis în celula aceasta strâmtă, tăticule?
Poporan: Tirania, fiule!
Populus: Tată! Dar tirania a fost abolită!
Poporan: E doar o iluzie, copilul meu... Priveşte atent în jur... E doar o iluzie...
Populus (privind atent în jur): Bine, dar nu văd nimic...
Poporan: Tirania se ascunde în miezul fiecărui lucru...
Populus: Papa! De ce stai, ca un papagal, în colivie? Suntem la guvernare!
Poporan: Acesta e locul meu de penitenţă, copile! (Grav). Viaţa de martir înseamnă o continuă suferinţă...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faust: Nu-ţi fie teamă c-o să rup această învoială.
Se-ndreaptă-ntreaga-mi străduinţă cu putere
Tocmai spre ceea ce promit. Cuvântu-i spus.
M-am căţărat puţin prea sus.
Prin rangul tău mi-e locul. Ce durere!
Marele duh - dispreţ cules-am de la el!
Natura - porţile mi le-a închis în faţă!
Firul gândirii-i rupt, în ceaţă.
Ştiinţele îmi pricinuiesc profundă greaţă.
Să potolim prin văile simţirii,
Arzânde, toate patimile firii.
Şi rând pe rând, din învelişul lor de vraje,
Minunile să le desfacem, drage.
Să ne zvârlim în timp, în freamătu-i, cu dor,
În rostogolul întâmplărilor!
Să se perinde, cum se poate,
Durere şi plăceri, de toate,
Succese şi căderi, cum soarta vine;
Adevăratul om nu stă degeaba.

replică celebră din piesa de teatru Faust, scenariu de Goethe, traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu (Formează crispat un număr de telefon): Alo! Fondul Monetar Internaţional? Bună ziua, la telefon Moisescu, şef de stat în Absurdistan. Unde este republica Absurdistan? Nu, nu e chiar în Vest. E la vest de Est. Avem nevoie de un împrumut de un miliard de piaştri. Cum să nu aveţi? (Pauză.) Dar aţi dat la toată lumea... Ce-aţi spus? Nu prezentăm garanţii constituţionale? Suntem neguvernabili? Care mineri, domnule? Respectăm drepturile omului, veniţi să vedeţi... Na, că a închis! (Moisescu formează alt număr. Toţi ceilalţi îl privesc în linişte.) Alo! Banca Mondială? Să trăiţi! Moisescu la telefon. Ce mai facem? Da, mai trăim. Într-adevăr, e un miracol că mai trăim. Suntem în plin deşert. Nu mai avem nici materii prime, nici combustibil. Da, da! Fireşte că am rupt-o cu trecutul. Fireşte că vrem să ne retehnologizăm. Deocamdată, vrem să supravieţuim. Vrem urgent un miliard de piaştri. Nu, nu-i vom face praf. Vrem să cumpărăm lapte praf. E jale mare. Da, aveţi dreptate, avem şi noi vaci. Ale noastre, după Revoluţie nu se mai lasă mulse. Da, da, un miliard de piaştri, rambursabil şi cu dobândă. Cum? Nu-mi puteţi da decât un milion? Ce să facem cu un milion? Cum să ne retehnologizăm cu un milion de piaştri? Alo! Alo! Na, că a închis! (Moisescu formează un alt număr de telefon.) Alo, cu amiralul Noe, vă rog! Noroc! Moisescu la telefon. Ascultă Noe, trebuie să apară un petrolier încărcat, din Mesopotamia. Exact. Dacă nu vine la timp, va fi potop. Nu ştii unde este? Păi ce amiral eşti dumneata, Noe? Cum? Pe muntele Ararat? Aţi înnebunit? Ce să caute un tanc petrolier în vârful unui munte? Dirijaţi-l spre Tomis! Poftim? N-ai auzit de Tomis? Spre Constanţa, nătărăule! (Moisescu pune receptorul jos. E abătut. Grupul pare înţelegător.) Nu mai pot. Aşa nu se mai poate. Asta nu mai e tranziţie. Asta e batjocură. Ce-aţi face voi în situaţia mea?

replică din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bruce: Spune-mi mamaie, de ce să faci cel mai mare biscuit din Buffalo?
Mama Kowolski: Păi, domnul de la Protecţia Consumatorului spune că a găsit excremente de şoarece în preparatele noastre, dar eu am zis că nu, că erau fulgi mari de ciocolată dar el ne-a închis magazinul. Aşa că am făcut curăţenie si am făcut un biscuit mare să aducem clienţii înapoi.
Bruce: Hai să mai încercăm o dată, bine? (Dublă nouă.) Spune-mi, mamaie, de ce să faci cel mai mare biscuit din Buffalo?
Mama Kowolski: Ca să fie fericiţi copiii din cartier?
Bruce: Şi nu e minunat să vezi zâmbetul de pe feţişoarele lor?
Vol Kowolski: Lucrez în spate. Nu văd niciun zâmbet.

replici din filmul artistic Dumnezeu pentru o zi
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penny: Haide, spuneţi-mi, vă rog, ce se întâmplă aici??
Sheldon: Ce se întâmplă?! Am fost făcut să cred că făceam descoperiri revoluţionare în ştiinţă, când de fapt primeam date false de la Wolowitz, Koothrappali şi micul tău băieţel blănos de jucărie!
Penny: E adevărat?
Leonard: Era singura cale de a-l face fericit.
Penny: De ce trebuia să-l faceţi fericit?
Leonard: Pentru că atunci când nu era fericit, vroiam să-l omorâm. Aveam chiar un plan. Vroiam să-i aruncăm aparatul Kindle afară şi când ar fi ieşit să-l recupereze, am fi închis uşa şi l-am fi lăsat să moară îngheţat.
Sheldon: Asta pare cam exagerat.
Leonard: Nu, exagerat era planul de a-ţi lega membrele de patru câini de sanie diferiţi şi să strigăm: marş!

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul (cu glas stins): Doamnă! Dar pe mine cine mă apără?
Aurica (autoritară, răsfoind dosarul): Ţi-am spus să taci! Tu eşti un trădător! Cu toate acestea, te voi apăra... Am această obligaţie de serviciu! Să nu crezi că mi-e uşor! Eşti un gunoi, o cârpă. Un păduche! În loc să scrii despre eroica noastră clasă muncitoare, mâzgăleşti hârtia cu metrafizică, îngeri şi popi. Ba mai vrei să reinstaurezi şi monarhia... Te voi apăra, totuşi... Justiţia e justiţie...
Poetul: Cred în imparţialitatea conştiinţei...
Aurica: E treaba ta! Crezi în ce vrei! Eu una nu sunt imparţială! Sunt de partea celor mulţi...
Poetul: Închis fără de moarte într-un singur vers...
Aurica: Ţi-am spus să taci! Te voi apăra! Chiar dacă eşti un zero barat.
Poetul: Am vrut să cânt înaltul...
Aurica: Gura! Aici e tribunalul poporului, nu cenaclu...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!