Toate rezultatele despre incaiera, pagina 2
Petit, poetul
Semințe într-o carcasă uscată, tic, tic, tic,
Tic, tic, tic, ca insectele când se încaieră
Iambi plăpânzi treziți de briza puternică
În timp ce în brazi se cântă o simfonie.
Sonete, rondele, villanelles, rondeaus,
Balade contabilizate sub umbra acelorași vechi refrene:
Unde sunt zăpezile și trandafirii de altădată?
Și ce este dragostea, dacă nu o roză care se ofilește?
Viața din jurul meu aici, în oraș:
Tragedie, comedie, valoare și adevăr,
Curaj, permanență, eroism, ratare.
Totul la vedere, și, Doamne, ce cărări bătute!
Pădurile veșnice, pășunile, torenții și fluviile
Mi-au rămas întreaga viață indiferente.
Sonete, rondele, villanelles,, rondeaus,
Semințe într-o carcasă uscată, tic, tic, tic,
Tic, tic, tic, iambi piperniciți
Și în vremea asta Homer și Whitman dau năvală, fremătă prin brazi.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre trandafiri
- poezii despre poezie
- poezii despre zăpadă
- poezii despre valoare
- poezii despre tragedie
- poezii despre timp
- poezii despre roz
- poezii despre păduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă se gândește cineva că există ceva mai bun decât virtutea ori vreun bine dincolo de ea, atunci privește înspre bunurile pe care soarta le împrăștie și așteaptă cu îngrijorare să-i fie azvârlite daruri. Închipuie-ți acum că soarta organizează jocuri publice și că revarsă asupra mulțimii de muritori pe care a adunat-o onoruri, bogății, favoruri;o parte din acestea se fac bucăți în mâinile celor care se încaieră pentru ele, altă parte ajunge să fie împărțită cu tovarăși lipsiți de credință, o alta se transformă într-un mare rău pentru cei cărora se revărsaseră darurile. Între ele, există bunuri care ajung la unii ce sunt cu gândul în altă parte, există bunuri care, fiind înfășcate prea în grabă, se pierd și scapă printre degete tocmai când sunt mai aprig apucate;nimeni însă, chiar dacă a reușit să se înstăpânească pe ele, nu a apucat să aibă parte de o bucurie de lungă durată. La fel se întâmplă cu bunurile pe care soarta le aruncă de sus: sărmanii de noi ne agităm, ne străduim, ne dorim să avem mai multe mâini, privim ba într-o parte, ba într-alta; ni se pare că soarta întârzie să ne trimită darurile acelea ce ne aprind poftele: toți le așteaptă, dar ele ajung la puțini. Ne dorim să le prindem cât încă mai cad;suntem mulțumiți dacă apucăm ceva, iar alții rămân dezamăgiți în speranța lor deșartă;un dar slăbuț îl plătim cu mari chinuri ori - chiar de sunt splendide - rămânem păcăliți.
Seneca în Scrisori morale către Lucilius
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele: