impovarat

Învăţând să uiţi, vei suferi mai puţin. Învăţând să uiţi, vei înainta mai repede spre Dumnezeu, fiindcă nu vei mai fi împovărat de lucruri trecute.

citat celebru din Richard Wurmbrand
Adăugat de IOana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu în lumea mea

eşti minunată
de parcă
o zână din altă lume
a coborât din cer
c-o barcă

în lumea mea
(cam leoarcă)
în care împrejurul
cu tine
să rimeze-ncearcă

iar eu
împovărat să caut
par că
stau rezemat
în biata-mi arcă

poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un bătrân împovărat de ani. Şi de bătrân ce era, privirea i se tulburase, auzul îi slăbise şi-i tremurau genunchii la orice mişcare. Când şedea la masă să mănânce, abia mai putea să ţină lingura în mână: vărsa ciorba pe masă, iar uneori îi scăpau chiar bucăturile din gură.

începutul de la Bunicul şi nepotul de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da! Viaţa e un suiş... te urci anevoie, şi vezi înainte culmile şi sunt departe, şi mersul ţi-e împovărat. Ai adunat de la început, zi cu zi, ceas cu ceas, din răsuflarea vieţii, din praful drumului, din chinurile sufletului, din noroiul potecilor, povara ce porţi pe umări... de griji, de speranţe, greşeli şi dorinţe - şi iată acum, sub greutatea ei, eşti învins şi înfrânt.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea, Versuri de Nietzche
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgerul

Cerul şi pământul dovedeau cine sunt:
Pământul livid, abia răsuflând, tot numai teamăt;
Cerul împovărat, tragic, extenuat:
Albă, albă,-n tăcerea plină de freamăt,
A apărut şi-a dispărut o casă-într-o clipire de ochi;
Ca un glob ocular îngrozit, trăsnit de-un cosmic deochi,
Dechizându-se, plesnind, în noaptea neagră ca un mormânt.

poezie clasică de Giovanni Pascoli, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină şi întuneric

lumină şi întuneric
impresii ucigătoare umflă
şi clocotesc galbenul zilei

deasupra ghetoul de gânduri
scormoneşte înrăit
despuiatul serii grăbite s-acopere luna

lumina răscoleşte clătinată
întoarcerea acasă

monotonia iese din unghere scârţâind
culorile sparte au împovărat cu săgeţi oglinda
arătând imagini străine şi viclene

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă un om este împovărat de putere sau de bucură de ea, chiar dacă se simte subjugat sau eliberat de responsabilităţi, chiar dacă este influenţat de alţi oameni ori de forţe exterioare sau el este cel care influenţează – asta ţine de esenţa unui conducător.

Theodore H. White în Crearea preşedintelui (1960)
Adăugat de Alina Roxana Chirila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie rătăcită

Din copilărie, cât am colindat,
N-am întâlnit iubirea sufletească,
Ce i-am dus doru-n casa părintească,
Unde orice sentiment a îngheţat.

În piept duceam povară nefirească,
A fiului nedorit şi aruncat
În vâltoarea vieţii, care l-a marcat,
Doar din mila Domnului să trăiască.

Un chip firav, de copil maturizat,
Se îndârjea să supravieţuiască
Lângă mamă cu destin împovărat.

Statut umilitor să-şi depăşească,
La şcoală, an de an a fi premiant,
Învăţa noaptea, ziua să muncească.

poezie de Maria Filipoiu (12 februarie 2022)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre...

despre prea devreme şi
prea târziu
despre păcatele gândului
şi mersul pe marginea abisului
împovărat cu toate slăbiciunile lumii
zbătându-se şi murind
deasupra unui timp care zboară

amăgiri în decor grizonat
cu ochi care sărută
şi mâini care văd rebele sinapse
din adevărul brutal

şi-o lună desculţă venită prea târziu
un geam opac
arome violete
şi-un nicăieri de viaţă agăţat.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grosso modo, omul doarme o treime din viaţă. O treime munceşte, iar treimea rămasă ar trebui să fie timpul lui liber. Numai că în această ultimă treime, omul ori munceşte, ori doarme, ori îşi face planuri de viitor. în aceste condiţii, i-ar mai fi necesară încă o treime care să fie rezervată numai pentru sufletul său împovărat de atâtea griji...

Mihail Mataringa (2 aprilie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!