imita

Fericire

a face dragoste cu o femeie urâtă
ce şi-a pierdut abilitatea
de a urca în copacii de pe umerii tăi
şi care cu ultimul strop de bucurie rămas
vrea să te iubească pe tine,
un zeu fals,
imită dimineţile de toamnă
în care doar soarele alungă tristeţea,
esti pe colţul de rai
unde sfinţii îşi plimbă câinii,
ei ştiu că fiecare femeie este frumoasă
pentru că-ţi aparţin.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Implozie solară

Eu nu-s poet ci dinamită
când primăvara mă imită
şi-mi scoate mugurii afară
ca florile să nu mă doară

Ca un vulcan cu stele-n miez
eu nu exist eu explodez
stiloul meu şi-aruncă lava
şi cerul îşi porneşte nava

Sufletu-mi arde pe hârtie
tăcerea ţipă că e vie
şi nimeni totuşi nu întreabă
de unde-atâtea stele-n iarbă

Şi-n cer de unde-atâtea flori
un ghiont îţi dau şi iată zbori.

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin tine trece o viaţă

moartea este ca şi iubirea
depinde de unde o priveşti
uneori ajunge doar să
te gândeşti la ea
pe lumină sau întuneric
poate să vină de oriunde
nici Dumnezeu nu poate
să-i acopere urma
frigul şi ploaia sunt
aliaţii de încrede care
imită o umbră
s-ar putea totuşi să respiri
din imaginea care crezi că
ţi-se potriveşte
chiar dacă
e doar o trecere

fără nicio părere de rău
întoarce oglinda

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pater noster

Pater noster în creştere slabule
căruia îi trimitem incunabule,
azi îţi traduc urlând: să fie-îţi cer-
precum pe pământ şi în cer,
de-aproape lumina să ne arate
pe brânci în genunchi şi pe coate!
cu sfinţi între noi, cu atâţia experţi,
totu-i perfect-ce greşeli să ne ierţi?
cât să fim alţii care pe alţii imită?
ia hleb şi te dezvoltă şi du-ne în ispită!
nu-i loc pentru mulţime pe scaunul divin-
de vrei să te urmăm, fii diavolul! amin

poezie clasică de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

vibraţii… ample, aproape balans

înăuntru
cuminte şi încrezător, numai că
nu ştiu
sunt câţiva care imită prosteşte
gesturi
omeneşti în sine peste tot
în jurul meu ieşind zeci de
mâini fluturând, tălpi desculţe,
uneori contorsionaţi –
din trupul meu

în fiecare atom, fiecare părticică
întinde lăbuţe a îmbrăţişare
vântului
piscului
razei

cuminte, ghemuit cu genunchii
înveliţi în hârtie albă, aici
o mână vă face semne

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă de soare

Şi altor vremi ai fost sortită -
Copac al frunzelor ce tac
Şi fericirea o imită.

Sămânţă din esenţe vii
Şi ceruri pure, risipind,
Ai vrut să te întorci spre zi,
Iar azi, copac, te vezi murind...

Porunca de a-ţi ispăşi
Pedeapsa ta de flori şi frunze
Ce-ngălbenesc în toamne, ştii,
Orice copac trăind o duse.

De astăzi, aşteptarea ta
E doar o rană care doare.
Pe trupu-ţi plin de cicatrici,
Sunt doar o lacrimă de soare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realism

Mă suflete, tâlhar de primăveri,
De azurii migdale şi tării
Întoarce şi tu coarda pe averi
Şi te ridică-n sure clădării.

Priveşte, am rămas doar noi calici,
Cu tidva şi cu tolba de imagini –
Din rime potrivim mereu panglici
Şi-n buzunar ne miaună paragini.

Ce te mai uiţi la acatiste şi iconi,
La glorii afumate, la candori?
Imită larg atâţia histrioni
Şi-om hăuli şi noi între comori.

Poema noastră nu ne dă nimic
Nici în gâtlej şi nici îmbrăcământ.
La dracu toată zarea din colnic –
Mai bună e o traistă de pământ.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 48 (10 decembrie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup vremelnic

Un trup vremelnic, ce viaţa îşi imită,
Conturul căprui îşi apleacă-n retine,
Despuiatele aripi vor să-l trimită
Să zacă-n boala căzutelor cortine.

Sălaş îşi zideşte în pragul tâmplei stângi
Luna, croieşte cuib să-şi adoarmă ziua,
Să n-o săruţi, odihna dulce pală să-i înfrângi,
Destul că gândul meu iar îi bate piua.

Culeg orfane visuri neîmplinite,
Le-adapă stele căzătoare în festin,
În buchetul de cărări nemărginite
Rămân pelerinul aceluiaşi destin.

poezie de Liliana Puşcaşu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie pe stradă

felinare pe stradă
şi-au pus peruci albe
paradă în nocturnă
imită stele pe cer
un gând fuge rebel
la tine se-agaţă
de ramul de viaţă
pacifist intimist
artist drumul de gheaţă
departe răsfaţă ochiul
ascuns în urechea unui fir
de aţă pe geam cos flori
din culori de fiori
uite-ţi cămaşa până la brâu
cu râuri din râu şi borangic
fulgii peltic se iau la sfadă
luminile străzii
intră-n tornadă
ca pâinea de albă
creşte zăpada

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada inimii

natură fantezistă şi-a făcut un obicei
să decoreze arborii cu preafrumoşi cercei
absoarbe în trunchiuri energia luminii
şi transferă-n inimi mândria grădinii.

cântecul inimii se aude-n stetoscop
iubirea mireană e unicul ei scop
algoritmul ei imită timpul magic
se face înţeleasă cu chipul nostalgic.

inima ştie mereu ce este de făcut
face din conştiinţă un rai absolut
şoaptele durerii le transpune-n versuri
versatilizate de sacre înţelesuri.

balada inimii o îngână şi vântul
o duce pretutindeni s-o audă pământul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!