hapsan

Sonetul LXV

Când pietre nu, nici bronz, nici sol, nici mare,
Ci duhul morţii-n lume e stăpân,
Cum poate frumuseţea ca o floare
Să-nfrunte-atare uragan hapsân?
Cum să reziste-al verii iz ca mierea
Sub şocul unui aprig anotimp,
Când nemişcate stânci îşi simt căderea,
Şi porţi de fier se prăbuşesc sub timp?
O, gând cumplit! Unde s-ascundem clipa
De preţ, de timpul care-o face praf?
Ce mâini puternice-i vor frânge-aripa?
Frumseţea – cine-o va feri de jaf?
O, nimeni! Doar iubirea, prin minune,
Din negrele-mi cerneli nu va apune.
Şi-n adânc aruncă nesfârşite ploi.

poezie celebră de William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flămândă ţi-e uimirea

Uimit de vis, ai supt lumina zilei,
Ca pruncul, alipit de-al mamei sân,
Ai gâlgâit senin prin arşiţa pupilei,
Tu, ochiule, de zorii cruzi, hapsân.

Mi-ai şerpuit irişii verzi prin iarba,
Strivită de-ale timpului picioare,
Şi te-ai mirat, clipindu-te, de graba,
Ce rânduieşte-a Terrei împăcare.

N-asculţi de inima, ce-ţi umple vâna
C-un vers din domolirea fericită,
Şi nici de creierul, ce-ţi uită vina,
Când îl amuzi c-o nucă decojită...

Degeaba-ţi cert, de neastâmpăr, firea,
De când te port, flămândă ţi-e uimirea.

sonet de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi-a retras mâna

pe care o sărutam ne
bun din când în când
pe pântecul hapsân
de iubire abia umblu
prin parcul dendrologic
prind palma ta în podul casei
cu potriviri din literele
decupate dintr-o carte horror
o bat în versuri până stă suspendată
ce te-aş respira până la epuizarea
lacom privindu-te cobor un pic
caut buzele cu mintea
le despic tandru cu limba
dinţii tăi muşcă hămesiţi
aş călări luna de fericire
raiul e dincolo de balustrada
lustruită cu palmele care te-au mângâiat
refuz să păşesc pe ultima treaptă
care mă duce în abis

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Toamna s-a înfăşurat
Într-o mantie de foc.
Norii, cerul l-au brăzdat,
Cu figuri l-au desenat,
Echivoc.
Parcă-ntregul univers,
Hârjonindu-se-n balans,
Pe avers, ori pe revers,
Lasă orişice demers
În suspans.
Cad tiptil în hău hapsân
Filele din calendar.
Timpul e al lor stăpân-
I se cuibăresc la sân,
N-au habar!
Soarele s-a micşorat
Şi în jocu-i pueril,
După nori stă gheboşat,
Până vântul i-a luat
La cadril.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire spulberată

O floare de păpădie
s-a deschis de dimineaţă
când voios soarele-adie
şi o mângâie pe viaţă.

Şi pe câmpul înverzit,
multă vreme-a strălucit,
dorindu-şi mereu să stea
numai în lumina sa!

Dar, pe cer s-au adunat
norii care-au speriat
bănuţul ei aurit.
Chiar şi vântul a venit

din senin, fără de veste
şi-a făcut-o de poveste,
spulberând-o-n patru zări,
peste alte şapte mări.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul comerciant

S-a dus veste prin pădure:
Cei ce vor mai mult să fure
Vor fi monitorizaţi
Şi aspru sancţionaţi.
Se vor face prin ocoale
Percheziţii şi controale,
Animalele de pradă
Au fost puse toate-n gardă,
S-a instituit, se ştie
Şi taxa pe lăcomie.
Lupul a fost obligat
Să-şi ia casă de marcat,
Să fie înregistrat
Tot vânatul ce-a mâncat
Dar când colo, ce să vezi?
Consumase patru iezi,
Unu-a dispărut din ei
Că marcase numai trei.
A venit urgent controlul,
A depistat infractorul,

[...] Citeşte tot

fabulă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi marea [L'homme et la mer]

Om liber, marea veşnic o vei iubi plenar!
Marea-i oglinda ta; la suflet poţi privi
În curgerea eternă a undei sale vii,
Căci hăul tău din spirit nu-i mai puţin amar.

Îţi place să plonjezi în chipul reflectat
Şi să îi mângâi ochii, şi să îl strângi la sân,
Ca inima să uite de-al ei tumult hapsân,
Distrasă de-acest plânset sălbatic, neînfrânat.

Şi tu şi ea sunteţi discreţi şi-ntunecaţi:
Căci profunzimea ta, om drag, e nepătrunsă;
Iar bogăţia ta, O, mare, stă ascunsă,
Când cu atâta zel misterul vi-l păstraţi!

Şi iată cum s-au dus ani mulţi, chinuitori,
De când nu aveţi milă şi sunteţi învrăjbiţi,
Masacrul şi omorul ce mult le îndrăgiţi,
O, veşnici combatanţi şi fraţi necruţători!

poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeul părinţilor

Dumnezeul părinţilor mei,
Nu-i tiranul văzut de atei,
Inventat precum toţi ceilalţi zei,
E real, mai real decât vrei...

Dumnezeul părinţilor mei
Nu-i absurd, ranchiunos ori hapsân
E ca mama ce-şi pune la sân
Prunc flămând. Este viaţă în trei...

Dumnezeul părinţilor mei
Cel hulit, renegat, lepădat,
Te-a hrănit, îmbrăcat şi ţi-a dat
Tot ce ai. Şi-o să-ţi dea tot ce vrei...

Dumnezeul părinţilor mei
E-n Crăciun, e în Paşte, în toate
El dă sens şi direcţie. Poate
Să deschidă orice uşă de vrei...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu (7 decembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicii şi bondarul

Amicii şi bondarul (fabulă)

Bufniţa, un licurici,
Pupăza şi 2 pitici,
Se-ntorceau de la servici,
Cu măşti puse peste cioc,
Fiindcă nu este un joc,
Nu erau infectaţi
Dar erau cu toţi speriaţi,
Că rata de infectare,
Prin pădure era mare.
Erau ascultători,
Şi atenţi la trecători,
Să nu-mprăştie vâlvoi
Tulpina de SAR COV-2.
Cum mergeau şi tot vorbeau,
Tare se mai amuzau:
Că pupăza şi piticii
Numai ziua munceau
Iar noaptea se odihneau,

[...] Citeşte tot

fabulă de Jumolea Alina
Adăugat de Jumolea Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai...

Hai, iubite, să-nnoptăm pe covor de lăcrămioare
S-ascultăm privighetoarea la concertul din zăvoi
Noi să fim,, doi'' spectatori când dă liliacu-n floare
Să ne căutăm norocul printre frunze de trifoi

Eu în voalurile lila te aştept... a câta oară?
Din flori mov de liliac să-mi strecori norocu-n sân
Greierii-mbrăcaţi în frac să ne cânte la vioară
De n-am pierde iarăşi clipa!... Ştii că timpul e hapsân!

Fură vise şi iluzii şi le risipeşte-n hău
Şi nisipul din clepsidră îl strecoară în zadar
Când, în nopţile cu lună, nu mă strângi la pieptul tău
Să bem tainic fericirea din potire cu nectar...

Hai, iubite,-i luna mai, să-nnoptăm sub pomi în floare
Să imaginăm o clipă cum c-am fi în Paradis
Iar când merii vor rodi şi-om fi la apus de soare
Să nu muşti,, fructul oprit'',... să mai prelungim un vis!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!