gura

Dacă reuşeşti să oferi clienţilor o experienţă plăcută, ei vor începe să răspândească vorba. Vorba din gură în gură este cea mai puternică.

citat din Jeff Bezos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsă de maniere

Domul Ics, om de cultură,
Stă cu mâinile la gură!...
De când fuse dictatura
S-a-nvăţat să-şi ţină gura.

epigramă de Mircea C. Dinescu din Revistanouă, nr. 7 (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om nobil.

Solomon în Biblia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candidaţii la Presedinţie

În această conjunctură
Nu-i ales cultul, profundul
Ci-i ales cel bun de gură
Căci azi gura bate... cartea!

epigramă de Corneliu Sofronie din Povestiri bicolore, Epigrame
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura ta, gura ta să-mi dea iertare
Pentru toate cele ştiute şi neştiute,
Pentru nebuniile abia trecute
Şi pentru cele imediat viitoare.

catren de Mihail Sadoveanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura femeii

Şapte ani să-mi dea natura
Eu femeia tot n-o ştiu,
Tace când închide gura,
Sau o face mai târziu.

epigramă de Gheorghe Mitroaică din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie despre cub

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se sfărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de nu ar fi avut un colţ sfărâmat!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Opere imperfecte (1979)
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia despre cub

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze,
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfârâmat!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Operele imperfecte (1979)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă muzicii

Aida Verdi
Muzica ridică iarba
în cer
Albastrul mi-ajunge
până
la
brâu
În rest
scaunele goale
aşteaptă
alţi
îngeri
Dragoste
stai
pe
aripile mele
pline
de
lacrimi
Gura

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui înrăit ce spumegă

Ce mai tunet, ce mai jale
E la gura dumitale.
Asta-i consecinţa urii:
Gura ţi-e contra naturii.

epigramă de Lucian Preda din Alandala
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!