grabnic

Vatra

Ochii tăi nebuni ca vântul,
Dorul meu nebun ca focul;
Cerul aţâţând pământul,
Visul aţâţând norocul.

Dacă te-ai tăia la deget,
Ochii mei te-ar face bine
Grabnic, numai să nu preget
Să mi-aduc ochii la tine.

Vino, dragoste, ca norul
Şi te vindecă pe loc;
Dacă stai, dai cu piciorul
Aţâţatului noroc!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (12 mai 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea lui Horea

Fii pe măsura sufletului meu,
trupul meu!
N-am cum te scăpa
din mâna călăilor.
Trosnetul oaselor tale
Va răsuna
până-n margini de veac,
Carnea învineţită
Va lumina secolii
celor mulţi
şi chinuiţi
Sângele care se va
scurge din tine
îi va urmări
pe călăi
şi în vis.
Cei care au vrut
să te năruie grabnic
ţi-au dat
veşnicia.

poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai o clipă

Când ai pierdut în astă lume
Orice speranţă, orice dor,
Când ştii ce grabnic trece iarăşi
Tot ce-ai avea în viitor,

Atunci, nu ceri eternitate
De la o floare ce-a-nflorit.
De ea te bucuri cât trăieşte
Şi n-o mai plângi, de-a veştejit.

Nu ceri credinţă neschimbată...
Nu ceri amor pân' la mormânt,
Căci ştii, că raiul se coboară
Numai o clipă pe pământ.

poezie celebră de Matilda Cugler-Poni (1875)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul măceşului

În noapte, în bătaia lunii
Visa măceşul singuratic,
În somn îl supărase unii
Zicându-i trandafir sălbatic.

Voia să îşi arate spinii,
Dar n-a făcut-o că e paşnic,
În noapte, în bătaia lunii
Visa măceşul singuratic.

Dintr-o grădină veni grabnic
Un frate ce îi strânse pumnii,
Aşa-i urzit în soarta lumii:
Ca el să doarmă lăturalnic
În noapte, în bătaia lunii.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstignire

E iarăşi răstignită ţara-n patru vânturi,
Şi numai vin şi fiere i se dă ca leacuri,
Iar sângerânde răni în ale ei pământuri,
Au lăsat cicatrici, nenumărate veacuri.

Coroane mari de spini poartă Carpaţii,
Îndureraţi, pe fruntea lor blajină,
Baraba e întâmpinat la graniţi cu ovaţii,
De farisei şi iude cu inimă haină.

Dar ne rugăm fierbinte, cu speranţă,
Golgota neamului s-apună-n ceasul serii,
Ne deie Domnul minte, har şi cutezanţă,
Să vie cât mai grabnic şi ceasul Învierii.

poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orgolii

Orgoliu nemăsurat şi mândria
Sunt lucruri ce ne-au furat bucuria
De-a ne căuta sau de-a ne găsi,
De-a conjuga, la prezent, verbul,, a iubi".

Sunt la o bătaie de inimă... distanţă
Nu-i timp pentru atâta ignoranţă
Iubeşte-mă, când dorm cu tine-n gând
Iubeşte-mă, când te alint sau când îţi cânt!

Iubeşte-mă şi-atunci când te mai cert
Iubeşte-mă, când grabnic eu te iert
Când te aştept cu visele pe masă
Tu, pentru mine-nsemni mereu,, acasă"!

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia pascală

Din mine chem enigma ta la oaste
să spintec măru-n vămi interioare
minciuna-n iaduri grabnic să coboare
şi raiul tău să vindece năpaste.

În răni pe cuget clipa nu mai doare
ci-i la fântâni cu apele s-adaste
în veşnicii... Lăuntric strig şi-n coaste
îmi simt femei de ieri şi de candoare.

Pe drumul Domnului şezi, dumnezeie
ce dintre-atâtea nunţi te izbândeşti
mireasă culegându-te-n idee
în vârf de buze-n sărutării cleşti
ori a vorbi... În linişte lactee
tu pruncul încă-n veac mai zămisleşti...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Wonderwomen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa nemuririi

Aştept să treacă ziua, să vii tu.
Nu-mi mai trimite-n locu-ţi nişte stele
Şi nu mai zăbovi pe cale, nu,
Răsari la timp din visurile mele!

Aştept să treacă noaptea, să apari
În locul soarelui strălucitor
Nu-l mai trimite iară, ci răsari
La timp, căci vreau să fiu nemuritor!

Nemurirea nu e timpul nesfărşit,
Clipa nemuririi cel mai grabnic trece,
Nemurirea-i numai timpul potrivit,
Nicidecum această veşnicie rece.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul meu

Cu tine viaţa noastră înfloreşte
Şi aşteptarea-i sentimentul cel mai greu
Ţi-am pregătit o lume vie-n care te vom creşte
Şi-orice se va-ntâmpla, vei fi mereu copilul meu.

Despre frumos, candoare şi lumină
Şi despre ce va fi mai bun în tot ce va urma
Respect, sinceritate, căldură, zâmbet, stimă,
Cu dragoste te va-nvăţa mămica ta.

Suntem nerăbdători să te luăm în braţe,
Prin tine ne zâmbeşte Dumnezeu,
Cădiţa ta e plină de urşi, de lei şi raţe
Dar naşte-te mai grabnic fiul meu.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă

Prea multe aşteptări şi timpul zboară,
Iar ce e dus rămâne veşnic dus,
Tic-tac-ul grabnic mersul ţi-l măsoară
Şi-n fiecare clipă te-ndrepţi spre apus.

Prea multe inutile griji te-neacă,
Te-afunzi adânc cu fiecare gând,
Laşi prea uşor momentele să treacă
Şi ani din existenţa ta trec rând pe rând.

Mâine e-un "astăzi" ce va fi uitat,
Ispite tainice mereu te-agaţă,
Adesea eşti absent nemotivat,
Din darul ce se cheamă, Viaţă.

poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!