gosporarul sfinteste locul

Epitafe

I

Când soarele apune, luceafărul luceşte
Puţin, şi steaua serii pe loc şi ea sfinţeşte.
În zi de sărbătoare, un soare luminos
A strălucit odată slăvitul al meu taică.
Sfinţit-a domnul zilii, şi-n orizon noptos
Luceafăr de nădejde luceam la a mea maică.
Dar noapte e acuma în sânu-i tânguios.

II

În dimineaţa vieţei, un nor de tânguire
S-a pus pe al meu leagăn plouat de lăcrămare;
O purpură cernită a fost a mea-nfăşare,
Şi hrana, amar lapte la sân de văduvire.
Nădejdea maicii mele în mine mai zâmbea –
Aci zace nădejdea, şi stinsă e în ea

III

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Un sfat ce alungă povara cea grea,
Un gând luminos ce coboară din stea,
Un foc ce se-aprinde din vechi amintiri,
Un zbor de poveste desprins din robiri.

Un fruct pârguit pe ramuri de vise,
Un cânt evadat din glasuri ucise.
Un prunc renăscut în ieslea tăcerii,
Un ochi ignorând puterea durerii.

Un abur ce suie-ntr-un veşnic eter,
Un vechi adevăr adâncit în mister,
Un picur de ploaie când ceru-i senin,
Un leac ce te-nvie, făcut din venin.

Un duh ce ţi-arată o oază-n deşert,
Un dor ce transformă incertul în cert,
Un zeu ce-ţi vorbeşte din locul ascuns,
Un mir ce sfinţeşte bolnavul neuns.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (22 iunie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul din care vin

în locul acela copilăria nu se sfârşea,
era locul unde speranţele prindeau
gustul fructelor nobile,
norii de invidie dispăruseră,
ploua doar cât era nevoie
la timp să nu îşi tulbure nimeni credinţa,
dimineţile fragede ca o iubire nemărturisită
invadau dealurile, se făleau cu pozna lor,
zâmbeau tuturor,
era atât de frumos încât doar curcubeul îndrăznea să
coloreze orizontul,
tinerii aveau rostul să descopere lumea, să o iubească,
şi să-şi promită că nu vor uita locul unde
speranţele deveneau fructe nobile.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fascinaţie

Te sorb din buricul orelor pântecoase de soare.
Îmi cufund fruntea în poala ta scânteietoare,
să simt cum îmi mângâi părul
ca unui copil ce ascultă nesătul de poveşti glasul acelui acasă
în care i se sfinţeşte trupul creşterii.
Mă cutremur şi mă înalţ la cutia de rezonanţă a cerului
din care îţi tragi seva
până îi cuprind între palme umerii,
să aprind candela veşniciei de braţul apropierii.
Ce frumoasă eşti!
Ca o chitară, acompaniezi căldura culorilor.
Te sărut alipită de leagănul frunzelor
ca de pieptul celui mai sfânt gând,
viu manuscris pentru creaţia inimii.
Mă cutremur. Mă bucură şi mă sperie coacerea nuanţelor
la focul atâtor mărturisiri de lumină.
Mă prefac în tine din mine,
alunec fără veşminte de gală înspre locul de odihnă al crengilor,
culcuş de pus tinereţea la păstrare, toamnă!

poezie de Iulia Dragomir (18 octombrie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formaţiunile toamnei

Inspiraţia este felul grosier
în care frunza îţi arată căderea.
Şi modul subtil
în care îi arăţi locul în care cazi
şi totuşi cade ea în locul tău.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre litere suave

acasă este locul sărbătorilor sublime
cu miros de scorţişoară de vanilie de rom
cu prieteni care ştiu cu iubiri să mă anime
cu oaspeţi unul şi unul antrenant ca un atom.

acasă este locul unde visez frumos
minuni să se întâmple ca-n noaptea de Crăciun
în sufletul curat să se nască Cristos
spiritul de lumină- înţeleptul străbun.

acasă este locul cel mai pacifist
departe de războaie de pericole grave
cu colinde îngereşti ce frâng momentul trist
cu armonii de suflet pogorâte din slave.

acasă este locul unde mă simt artist
care compune slove din litere suave.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde mi-a dispărut frontiera?

Nu e drept! Greşit, greşit, greşit!
Întreaga peninsulă coreeană s-a transformat în Seul.
Oh! E patria strălucitoarelor mii de events,
dar şi eu, şi tu, noi toţi luăm chipul New York-ului.
Devenim un fel de hub, o făcătură de hub.

Dar vă spun: am ajuns să fim cele mai urâte şi
neruşinate centre.

Locul în care cândva noi am cunoscut ce este tristeţea,
locul din îndepărtare,
locul de unde nu am putut pleca până când de unde,
într-un final, am plecat
după ce am fost ţinuţi pe loc, ţinuţi pe loc,
duna de mâl a inimii mele,
locul senin unde, o dată la doi ani, gutuii înfloreau

locul de acum zece ani ce arăta neschimbat şi după zece ani,
locul în care am locuit împreună cu străbunica
şi străbunicul

[...] Citeşte tot

poezie de Ko Un
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul unde se sfârşeşte trotuarul

Există un loc unde se sfârşeşte trotuarul
Şi dincolo de unde-începe strada,
Şi-acolo iarba creşte moale în tot locul,
Şi-acolo-i soare cald, strălucitor ca focul,
Şi-acolo fugaci roşii curmă zborul şi-şi găsesc norocul,
Răcorindu-se-n vântul cu miros de mentă.

Trebuie să plecăm din locul unde fumul înceţoşează ochii,
Unde străzile-s gri şi-întortocheate!
Să trecem dincolo de frigul florilor de-asfalt,
cu mers măsurat şi lin, facă-ni-se darul,
Acolo unde razele de lumină-şi limpezesc cleştarul,
În locul unde se sfârşeşte trotuarul.

Da, să trecem cu mers măsurat şi lin, facă-ni-se darul,
Spre-acolo unde raze de lumină-şi limpezesc cleştarul
În ochi de copii, căci doar copiii mai pot gusta nectarul
Din locul unde se sfârşeşte trotuarul.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul unde se sfârşeşte trotuarul

Există un loc unde se sfârşeşte trotuarul
Şi dincolo de unde-începe strada,
Şi-acolo iarba creşte moale în tot locul,
Şi-acolo-i soare cald, strălucitor ca focul,
Şi-acolo fugaci roşii curmă zborul şi-şi găsesc norocul
Răcorindu-se-n vântul cu miros de mentă.

Trebuie să plecăm din locul unde fumul înceţoşează ochii,
Unde străzile-s gri şi-întortocheate!
Să trecem dincolo de frigul florilor de-asfalt,
cu mers măsurat şi lin, facă-ni-se darul,
Acolo unde razele de lumină-şi limpezesc cleştarul,
În locul unde se sfârşeşte trotuarul.

Da, să trecem cu mers măsurat şi lin, facă-ni-se darul,
Spre-acolo unde raze de lumină-şi limpezesc cleştarul
În ochi de copii, căci doar copiii ştiu să guste nectarul
Din locul unde se sfârşeşte trotuarul.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăteşti

cu tichete locul de veci
achiziţionat după ce-ai trecut
o stradă din trecut
uitată în grădinile suspendate ale semiramidei
hidratată cu bere
dai tichetul şi te înscrii
pe veci la locul unde te odihneşti
pe veci cu burta la o palmă
de soarele dogorâtor
în pământul plin cu rizomi
de ferigă autentică de pădure
dai tichetul şi primeşti locul
de veci în veci
şi mirosul poezii umblă
pe strada trecută în trecut
cu creierul suprastimulat
până la incandescenţă
după ce ai eliminat starea de panică

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!