ghicitori despre copilarie

Copilărie

Primăveri cu flori cărunte,
buze cu miresme rupte
tăinuire de fecioară
ce-a-nserat mai mult pe-afară,

cântec stins de la-nceput,
şoapte dintr-un necuvânt,
toate ce au vrut să fie
au rămas copilărie.

poezie de Carmen Tania Grigore din Pulsul ţărânei
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie la pătrat

Creşte dimineaţa albită de floare,
Inima-i de nouri şi văpaie.
În fiecare floare e un cuib de soare.
Aromele de iasomie călătoresc în ploaie,
şi primăverile se măsoară în copilărie la pătrat.

poezie de Camelia Opriţa (22 iulie 2007)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

copilărie

Copilărie:

ochi de mărgăritar
deschis mirat spre lume;
paşi şovăielnici peste mici bariere;
jocuri naive, o lume de vis;
şi râs, dar şi plâns!

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Carul mare e plin
cu flori
fiecare floare
e un copil
fiecare copil
e un zâmbet
pe buzele timpului
toate florile sunt
copilărie.

poezie de Sofia Dobre din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti copilărie?

Copilărie, unde eşti?
Mi-e tare dor de tine.
Vreau să te îmbrăţişez,
vreau să mă joc cu tine,
vreau să alerg...
Cu tine,
întotdeauna mă simt bine.
Au trecut mulţi ani de când m-ai părăsit.
Vreau să fim iar împreună.
Ştiu. Sunt un visător.
Alături de tine am fost fericit.
Întotdeauna eu te-am iubit.
Tu, copilărie, eşti mai frumoasă decât frumuseţea.
În tine m-aş întoarce chiar şi din rai.
Ştiu. E prea mult spus
şi tot prea mult,
de când te-ai dus.
Rămas bun, copilărie!

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie unde-mi eşti

Copilărie, unde-mi eşti?
Cireşe la ureche -ţi pun,
Aroma vechilor poveşti
Şi, taina, frunzei de alun.

Voi număra şi tu ştii bine
Câţi mărăcini... am adunat
Şi câte pietre ţipă -n mine
Durerea... de a le fi călcat.

Copilărie, unde-mi eşti?
Să căutăm până -nserat,
Speranţe -n visele cereşti
Şi-ntr-un cuvânt abia aflat.

Şi iar se-ntunecă.... afară
Cad clipele peste tăpşan
Într-o nelinişte..... sumară,
Ce bate-n poarta unui an.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti, copilărie?

S-áu dus anii pe vecie
Şi-am ajuns la bătrâneţe...
Unde eşti, copilărie,
Cu nespusa-ţi frumuseţe?

poezie de George Budoi din Poezii (5 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi chiar de m-aş întoarce / A-nţelege n-o mai pot... Unde eşti, copilărie, / Cu pădurea ta cu tot? (Mihai [...] | Citeşte tot comentariul

Copilăria

Un copil fără jucărie
Este ca un magician fără pălărie
Orice copil îşi doreşte
Un joc atunci când se plictiseşte

Orice om îşi doreşte să mai fie copil odată,
Dar atunci el se gândeşte
Ca dacă o jucărie priveşte
De copilărie îşi aminteşte

Unde eşti, copilărie,
Ai plecat cu o jucărie?
Ai plecat din viaţa mea
Şi mi-ai luat şi jucăria...

Te întreb, copilărie,
De ce de mine ai fugit?
Când îmi era mai greu
Tu m-ai părăsit...

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Marinescu
Adăugat de Alexandra Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, copilărie!

Te iubesc, copilărie,
Cu alaiul tău de vise,
Nopţi întregi în care ceruri
Coborau şoptit, nespuse,
Să mă înfăşoare-n stele,
Linişte şi mângâieri,
Să mă poarte aiurite
Dinspre ieri, spre nicăieri.

Te iubesc, copilărie,
Cu corala ta de şoapte
De bunici blajini, ce vremuri
Au 'cercat pe frunţi să sape
Griji, o mie, grea povară,
Suflet greu şi obosit,
Pentru mine vorbe calde,
Cântecul din asfinţit.

Te iubesc, copilărie,
Te iubesc cum n-am iubit

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, iubito, în copilărie...

Să uităm de alean şi nostalgie,
Să uităm de-a zilelor nevoi –
Hai, iubito, în copilărie
Şi copii să fim, iar, amândoi.

Tu să porţi rochiţă şi fundiţe –
Eu să port, din nou, pistrui pe nas...
Tu să faci, în obrăjori, gropiţe -
Când îndrug prostii, cu-necat glas.

Şi, păşind, timizi, pe cărăruia
Ce ne duce-n locul nostru-ascuns,
Cu arbuşti de iasomii şi tuia,
Să cătăm la întrebări răspuns.

Despre ce vom face, ce vom drege,
Amândoi, când vom ajunge mari,
Ce cărare-n viaţă vom alege –
Când, în lume, vom fugi, hoinari.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!