Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

gest

Replici despre gest, pagina 2

Valeriu Butulescu

Adam: Dumnezeu a murit, Maestre...
Poetul (ironic): Serios? Vrei să spui că în cetatea binelui au rămas doar diavolii, cu goliciunile lor ascunse în steaguri?
Adam: Dacă Dumnezeu există, de ce nu se exprimă?
Poetul: Ți-e foame de minuni, necredinciosule! Aștepți miracole! Descumpănit, în erezia ta, vrei semne...
Adam: Aștept un gest mântuitor, de la cel hăruit să mântuiască...
Poetul: Dar harul sfânt e peste tot! Dacă vrei să-l vezi pe Dumnezeu, închide ochii și deschide-ți larg sufletul...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de (2013)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Margaret Tate: Bob, ascultă-mă cu atenție. Nu te-am concediat pentru că m-am simțit amenințată. Nu. Te-am concediat pentru că ești puturos, incompetent și petreci mai mult timp înșelându-ți nevasta decât la birou. Și dacă mai zici un cuvânt, Andrew aici de față o să te arunce afară, bine? (Bob schițând un gest.) Încă un cuvânt și vei ieși de aici însoțit de o escortă înarmată. Andrew va filma totul cu camera de la telefonul mobil și va pune filmulețul pe site-ul ăla. (Către Andrew.) Care site?
Andrew Paxton: YouTube.
Margaret Tate: Exact. Asta vrei? (Bob dă negativ din cap.) Așa credeam și eu. Am de lucru.

replici din filmul artistic Vrei să te însori cu mine?
Adăugat de Burduja Simona, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Merry: M-ai cucerit imediat... (Lacrimogen). Atunci, pe covorul acela roșu, excitant și detestabil, am înțeles că tu ai stofă de erou...
Poporan: Revoluția a fost un act de mare curaj...
Merry (solemn): A fost un gest temerar! (Lacrimogenă) Ții minte, Popy, cât de tare se ascuțise lupta de clasă? Tirania pândea din umbră! Dar noi doi am fost de neoprit! Am făcut dragoste, pe covorul cel mare al partidului... În jurul nostru alergau bezmeticii, soldații și teroriștii...
Poporan: Scumpa mea! Așa se scrie istoria...
Merry (îl sărută, printre gratii): Iubitule...
Poporan (învins): Te iubesc, Merry! Ador sânii tăi social decoltați. Tu ești cea mai minunată personificare a reformei! (Autoritar). Dar lasă-mă să-mi termin discursul!

replici din piesa de teatru Partidul Național al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de (2010)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Leon: Aș vrea să-ți zic unele lucruri care nu pot fi spuse cu voce tare. Draga mea... eu... (O ia în brațe și o sărută.) Vezi, nu aș fi putut să zic asta.
Ninotchka: Ah, Leon, Leon, știi glumele alea pe care mi le-ai spus acum câteva zile? Mă trezesc în miez de noapte și încep să râd. Știi, e ciudat... pentru că nu sunt amuzante, sunt stupide. Și totuși eu râd. Și când mă uit la Buljanoff, la Iranoff și la Kopalski, știu că sunt niște oameni mârșavi și că ar trebui să-i urăsc. Dar dup-aia îmi dau seama cine i-a făcut să fie așa și, în loc să trimit raportul la Moscova, ies în oraș și-mi cumpăr o pălărie caraghioasă și... vorbesc prea mult?
Leon: Nu, nu, continuă.
Ninotchka: Leon, vreau să-ți spun ceva ce nu am crezut vreodată că voi spune, ce nu cred că ar trebui să spună nimeni, de fapt, tocmai pentru că nu există și... Leon, nu pot s-o spun... (Se sărută din nou și se îmbrățișează.)
Leon: Un adevărat gest de sergent!

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moderatorul TV: O poveste impresionantă, nu-i așa? Aveți întrebări pentru Edward? Da, tu, te rog să te ridici.
Persoana din public nr. 1: Ce-ți place cel mai mult la noua ta viață aici, în oraș?
Edward: Prietenii pe care mi i-am făcut.
Moderatorul TV: Alte întrebări?
Persoana din public nr. 2: Te-ai gândit vreodată să-ți faci operații de corecție sau să-ți pui proteze? Cunosc un doctor care ar putea să te ajute.
Edward: Mi-ar plăcea să-l cunosc.
Moderatorul TV: O să-i dăm numele după emisiune. Mulțumim mult. Este un gest foarte frumos. Altcineva? Da, ridică-te.
Persoana din public nr. 3: Dar dacă ai avea mâini normale, ai fi ca toată lumea.
Edward: Da, știu.
Moderatorul TV: Cred că i-ar plăcea asta.
Persoana din public nr. 4: Păi, atunci nimeni nu te-ar mai considera special. Nu ai mai apărea la televizor.
Peg Boggs: Indiferent de situație, Edward va fi întotdeauna special.

replici din filmul artistic Edward Mâini-de-foarfece
Adăugat de Bodîrcă Roxana Gabriela, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Charlie Townsend (la Opera Chineză): Îți place?
Kitty Fane: Nu am mai văzut așa ceva până acum.
Charlie Townsend: Fiecare gest are însemnătatea lui. Vezi cum își acoperă fața cu acea pânză? Își plânge nenorocul.
Kitty Fane: Ce i s-a întâmplat?
Charlie Townsend: A fost vândută ca sclavă. Condamnată la o viață de corvoadă și disperare într-o țară străină, departe de casă. Vezi lanțurile? Reprezintă strânsoarea copleșitoare a bietului ei suflet captiv, de unde nu are scăpare și astfel jelește. Jelește după fata veselă și plină de viață care era odată, și femeia singură care a devenit acum... și mai ales... jelește după dragostea de care nu va avea parte, după dragostea pe care nu o va dărui niciodată.
Kitty Fane: Chiar acest lucru îl spune ea?
Charlie Townsend: De fapt, nu am nici cea mai mică idee despre ce este vorba. Nu știu chineză. (Charlie Townsend și Kitty Fane râd.)

replici din filmul artistic Vălul pictat
Adăugat de Andreea TanaseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Alex: Știu că dom' director e foarte ocupat, dar pentru tine își face întotdeauna timp. Și... Fii serios; nu se poate să rămân cu tipa aia, să mă păzească zi de zi, până pe 27 iunie. E prea de tot! E chiar ciudată! Am încercat să fiu cât mai amabil cu ea, să-i fiu pe plac, i-am vorbit frumos, i-am zâmbit, am salutat-o politicos, dar ea... Nimic! N-a schițat nici un gest, de parcă habar n-avea ce ar fi ăla un surâs. Și știi cum pot fi considerați oamenii care nu zâmbesc niciodată?
Lucian: Bătrâne, nu te grăbi s-o judeci, s-o clasifici; s-ar putea să greșești! Ți-a lăsat impresia că ar fi dură, lipsită de sentimente, dar prima impresie poate fi înșelătoare. Poate te-a înspăimântat sau te-a impresionat aspectul ei neobișnuit pentru o fată, ori poate porecla ei.
Alex: Poate, dar oricum ar fi, nu vreau să fie ea body-guardul meu până pe 27 iunie... Gândește-te; sunt câteva săptămâni în joc. Ce naiba; mă fac de râs! Adică, așa am ajuns, să am nevoie de protecția unei tipe? Una, denumită "Ucigașa"?

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Dar, ce face?
To Kuny: Cine?! Ah... Lucian... Nu știu, scumpo. Să vedem ce are de gând tânărul vostru comandant.
Lia: Dar ce face? Nu-mi vine să cred! Plânge?! El?! Cum?! Eu... Niciodată nu l-aș fi crezut în stare de așa ceva.
To Kuny: De ce, draga mea? Plânsul e totuși un gest atât de uman. Prin asta dovedește că și el este totuși doar un om, o ființă umană, că are sentimente. La urma urmei, nu este deci, nici el, decât un simplu om, ca oricare altul.
Lia: Adevărat, dar... Luci?! Să plângă?! El... Emotiv, sensibil?! Nu credeam că lui i s-ar putea întâmpla așa ceva, nu l-am văzut niciodată atât de abătut, cu atât mai puțin plângând. Părea a avea tăria de a trece nepăsător peste orice, de a înfrunta curajos orice situație. Părea întotdeauna de neclintit, ca o stâncă.
To Kuny: Și totuși, draga mea, iată că nu-i mereu chiar ca o stâncă. E doar o ființă umană, dar ce ființă... Minunată! E Lucian, fiul celui mai bun prieten al meu, Traian, căruia îi seamănă atât de mult, în toate.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Ly, cu timpul ai să înțelegi și tu că, în ciuda aparențelor actuale, Luci e totuși deosebit, în felul lui. Nu ți-a vrut niciodată răul.
Ly: Sper să nu te înșeli.
Lia: Ai văzut doar că a recunoscut totul în fața celorlalți, deși nimeni nu i-a cerut acest lucru; nimeni nu-l putea obliga...
Ly: Și crezi că a procedat corect? A vrut numai să demonstreze cât e de sincer, dar nu știu ce-a câștigat prin asta.
Lia: Poate că nimic. Dar a fost sincer și corect. A avut curajul de a vorbi, de a recunoaște totul. Altul, în locul lui, n-ar fi îndrăznit acest lucru.
Ly: Sigur; numai el, curajosul, eroul... Acum, cu acest gest, gata, te-a câștigat definitiv de partea lui, a întors totul în favoarea lui.
Lia: Nu vorbi așa, te rog! Încearcă să fii mai tolerantă. Ai văzut că Mihai a înțeles totul și nu mai e deloc supărat.
Ly: Foarte bine! Tolerați-l voi, e comandantul vostru; eu nu sunt deloc obligată să-l suport... Îmi pare rău, Lia, dar nimic nu mă va mai convinge că șeful vostru ar fi o persoană atât de minunată precum vrea el să pară.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Unde vrei să pleci, mami?
Valeria: Trebuie să vorbesc cu tatăl colegului tău.
Lia: Dar, mami... Te rog, mai bine nu; nu e cazul să te înjosești față de acest domn.
Valeria: N-am să mă înjosesc deloc, dar trebuie să vorbesc cu dânsul... Bună ziua, domnule Enka.
Iulian: Bună ziua, doamnă.
Valeria: Mă numesc Valeria Stancu și sunt...
Iulian: Știu! Mama domnișoarei consilier, reclamanta.
Valeria: Întocmai. Aș vrea să-mi cer scuze pentru cele întâmplate. Vă asigur că fiica mea deja regretă acțiunea pe care a întreprins-o împotriva fiului dumneavoastră; nu știu ce-a fost în mintea ei atunci. Vă rog să n-o judecați prea aspru.
Iulian: Doamnă, nu o condamn deloc pe domnișoara; sunt convins că n-a făcut acest gest fără a fi avut motive solide, de care fiul meu nu poate fi deloc străin; are el partea lui de vină și-mi va da socoteală pentru asta.
Valeria: Nu, tocmai; vă rog să nu-l certați pe băiat; e doar o greșeală a fiicei mele. El e nevinovat.
Iulian: Da?! Nevinovat?! Rămâne de văzut. Vă mulțumesc că încercați să-i luați partea fiului meu, dar el tot va trebui să-mi explice ce s-a întâmplat de fapt; nu-i chiar un sfânt, ca să fie nevinovat.
Valeria: Cum doriți... Încă o dată, mă scuzați.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook