garanta

Îngrijorarea este produsul unui viitor pe care nu-l putem garanta şi vina este produsul unui trecut pe care nu-l putem schimba.

citat din Shailene Woodley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Neprevăzutul" apoi poate să ne rezerve şi alte surprize în propriul nostru sistem solar. Cine ne poate garanta stabilitatea luminei şi călduriei stelei-Soare căreia aparţinem, sau cine ne poate spune că printr'o abatere de la legile stabilite, nu ne-am trezi cu Luna peste capetele noastre. Catastrofele în Univers nu sunt excepţiuni; e un joc necontenit al materiei, căci după cum se creiază lumi, tot aşa se şi distrug.

Victor Anestin în revista "Orion"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O specie umană dominantă nu poate să se dezvolte decât în condiţiile unor începuturi cumplite şi violente. O problemă: unde se află barbarii secolului douăzeci? Evident că ei vor apărea şi se vor consolida vizibil abia în urma unor uriaşe crize socialiste - devenind elementele care sunt capabile de cea mai mare duritate a omului faţă de sine însuşi şi vor putea garanta practica celei mai susţinute voinţe.

Friedrich Nietzsche în Aforisme. Scrisori
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să ne gândim. Dacă fiecărei persoane de pe planetă i s-ar îndeplini nevoile fundamentale - dacă masa de oameni ar putea trăi în demni­tate, scăpând de lupta pentru supravieţuire - aceasta nu ar deschide oare drumul pentru ca întreaga umanitate să se angajeze în realizarea unor scopuri mai nobile? Oare măreţia individuală ar fi cu adevărat suprimată dacă s-ar garanta supravieţuirea individuală?

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul II (1997)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 134

El e al tău, cum am mărturisit,
Iar eu voinţei tale-i sunt zălog
Poţi să mă ţii, dar pe al meu iubit
Lasă-l cu mine, doar atât te rog,
Dar n-o să vrei şi liber nu va sta,
Că eşti zgârcită, pe când el e bun;
Şi pentru mine-n scris va garanta
C-un legământ solemn şi oportun.
Însă cu-al frumuseţii tale drept,
Tu totul ei, dar eu acum te-acuz
Că-mi execuţi amicul, şi m-aştept
El să plătească, c-am făcut abuz.

Şi l-am pierdut, iar tu ne-ai dobândit,
Că eu nu-s liber, chiar dac-a plătit.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoretic, Jormania continua să fie condusă de clanul celor 78, care primea ordine de la Jacan prin videofon. Dar cei 78 nu mai ascultau de ordine. Ocupau ca întotdeauna vechiul palat regal, împreună cu câteva sute de soldaţi şi de membri ai Secanului, pentru că acolo se mai găseau de-ale gurii şi pentru că, oricum, nu ştiau unde să se ducă. Ceruseră deja de mai multe ori ajutorul frăţesc al Maculiei, care întârzia să sosească. Mai mulţi dintre ei, înţelegând să profite de economiile depuse prin băncile elveţiene, intraseră într-un dialog activ cu toate statele sud-americane şi africane susceptibile de a le garanta azilul politic. Deocamdată însă discuţiile nu duseseră la nimic precis.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă suferinţa predomină şi este pozitivă, în timp ce plăcerile sunt negative. Din această cauză, cel care face din raţiune firul conducător al acţiunii sale şi care, în tot ce face, ia în considerare consecinţele şi viitorul, va trebui să aplice foarte des principiul sustine et abstine (suportă şi abţine-te);şi pentru a garanta pe cât posibil absenţa suferinţei pe timpul întregii vieţi, va trebui să-şi sacrifice în majoritatea timpului plăcerile şi bucuriile cele mai aţâţătoare. De aceea, raţiunea joacă cel mai adesea rolul unui mentor al tristeţii şi propune fără încetare renunţări, fără a promite altceva în schimb decât o viaţă aproape lipsită de suferinţă. Nebunia nu sesizează decât o faţetă a vieţii şi poate fi bogată în plăceri.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Hmmm... Te-aş ruga să ieşi din camera mea. Acum!
Lucian: Nu plec fără tine.
Lia: Mai întâi, trebuie să mă îmbrac.
Lucian: Grozav! Poate-ţi dau o mână de ajutor.
Lia: Singurul ajutor pe care mi l-ai putea da în acest moment ar fi să ieşi mai repede din cameră.
Lucian: Ăsta ar vrea să fie un ordin? Ce se întâmplă dacă n-am de gând să-i dau ascultare?
Lia: Luci, am spus să pleci!
Lucian: Iar eu tocmai ţi-am spus că n-am de gând.
Lia: Bine. Atunci poţi rămâne. Dar trebuie să-mi promiţi că nu te vei mişca de pe scaunul pe care te-ai aşezat.
Lucian: N-am de gând să-ţi promit nimic.
Lia: Lucian, te-aş ruga să rămâi la locul tău. Eu am să mă ridic.
Lucian: În cazul ăsta, am să mă ridic şi eu.
Lia: Rămâi acolo unde eşti!
Lucian: N-aş prea crede. Aş rămâne, dacă... Dar nu-ţi pot garanta nimic, aşa că mai bine tac.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule, oricine ai fi

Omule, oricine ai fi,
Vine şi la tine o zi.
De eşti bogat sau sărac
Şi tu vei fi judecat.

Oricâte conturi ai bancare
Să ştii: eşti numai o suflare
Şi acele conturi nu-ţi slujesc
De suflet de nu te îngrijeşti.

Căci sufletul-n viaţa ta,
Are nevoie de ceva
Ce poate tu nici nu gândeşti
Sau poate vrei să îl răneşti?

El vine de la Dumnezeu
Spre El tânjeşte tot mereu.
Şi atunci când tu te-ai împăcat
Cu Dumnezeu de-a devărat,

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Fărăgău (21 ianuarie 2009)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

Şi-n ziua aceea când ne plimbam tăcuţi prin casă
Deşi mergeam pe parchet, simţeam o pădure în jur
Din când în când mai trosnea o creangă uscată
Căzută din ziua de ieri, întorceam capul speriată
Cu impresia că mii de ochi ascunşi ne privesc prin pereţi

Îmi place să cred şi acum că te plimbai prin mine
Că-n gândurile tale eram o alee lungă şi subţire
Un drum săpat în neant care garanta drepul la iubire

Eu asta făceam, păşeam încet, încet prin viaţa ta
Aşa cum păşesc soldaţii prin zonele minate
Era linişte şi senin, doar corbii se-auzeau
Şi-un mare gol mă striga să mă plutească în inima lui

Ne-am împreunat palmele şi ne-a ieşit un bol de cristal
Am intrat nestingheriţi în parcul de distracţii ivit

Era cald şi plină vară, când orice era posibil, mai ales să fii copil

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!