funcţie

Parlamentul Ruşinii Naţionale, cu cel mai mare număr de corupţi din toate timpurile, a dat o lege prin care stabileşte câţi câini au voie să aibă ciobanii la stână, în funcţie de relief

Parlament fără de lege,
Cât crezi tu că îţi mai merge?
Eu m-aştept să dai şi-o lege
Cu ce mână mă pot şterge!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (8 decembrie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuroni

Neuroni lipsă la apel
Aşa s-a dat un diagnostic
Cu repetiţie
Pentru pacientul privat
Pentru pacientul colectiv
Fiindcă neuronii mor
Şi scade agravant
Numărul lor la purtător
În funcţie de activitate
Şi alte multe cauze
Scade neîncetat
Numărul de neuroni
Până la final
La pacienţi pământeni.

poezie de David Boia (23 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva

Pârlit a fost ş-acum e tare,
Obez se târă pe picioare
Lăsând în urmă o rumoare,
Incult poate să tot fie,
Tâmpit nu! E blasfemie!
Iar dacă doarme-n adunare
Ca un copil la alăptare,
I-apare-n vis o funcţie mare;
Având în cap idioţenii,
Născând cu mintea ciudăţenii
Urât se face-n societate!
Lătra-l-ar câinii prin cetate!

acrostih de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărăbuşul (fabulă)

Un cărăbuş,
Care abia scăpase de la un duş...
După ce se instală pe o funcţie mare,
Continua să scrie fabule moralizatoare!
Dar mâncându-l la nebunie cojoacele,
Dădu iama în toate dobitoacele,
Care i se părură deosebit de mici!
(Mai ales în relaţiile de servici)
Numai o furnică, observase de sub agrafă,
Cum cărăbuşul se închipuise... girafă!

fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mistreţii sunt în politică?

Politicienii sunt ca nişte mistreţi
Intră in buzunarele noastre
Luând banii in turmă nestingheriţi!

Si doar cei vor carcasei -ngrăsare
Sunt luaţi la ochii de vânători
Ce-i vânează după nişte culori!

Ce sunt diferite domni, procurori,
judecători, de ale voastre vederi
cu ochelari de funcţie partidari...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aparenţă

Când e numai una
Poate fi presupunere
Cu ceva probabilitate
De a exista
Când sunt două
Apare ca o singularitate
Când sunt trei
Se împart la doi
Când sunt mai multe
Se despart concomitent
Chiar dacă dă cu virgulă
Diviziunea va continua
Funcţie enigmatică
De numere şi ordine
În termeni tehnici
Sau metaforici
Neaoşă şi imprevizibilă
În variante variabile
Ca o adiere de vânturi solare
Dirijată de îngeri.

poezie de David Boia (19 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina – flacără caldă
Ce dă strălucire vieţii,
O înveleşte cu iubire
Şi aripi de îngeri...
Fotoni gonesc întru desăvârşire,
Să coalizeze cu simfonia cerului.
Pământul este cu o aripă în abis,
În timp ce cealaltă se ancorează
De credinţă şi de frumos.
Plâng cu boabe de rouă
Şi cu floare de tei...
Aş vrea ă fiu eu cumpăna dintre două destine,
Să pot trăi la puterea "n".
O funcţie cu un liber arbitru,
Nederivabilă, unică.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pro poem

Poemul e o compilaţie
de mesaje curgătoare
bun venit prioritar
portret cu extensii meteorice
cu rime policrome
şi insinuări virtuale
de efecte fastuoase
numai bun de savurat
de tagma celor romantici
plauzibil să primească
likeuri şi favoruri
dirijate somptuos
într-un vârtej analitic
cu un maos ludic
unealta celor căutători
de comori de spirit
afişând înţelesuri
total diferenţiate
în funcţie de cititor.

poezie de David Boia (7 aprilie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concluzie

Tot ceea ce există în afara mea
Îmi poate fi duşman
O picătură bună de existenţă
Îmi poate fi fatala înăuntru
Şi viaţa poate deveni atunci
O simplă agonie...

Cam în acelaşi mod,
O apăsare de lamă ascuţită
Îmi poate fi plăcere internă-
Şi-atunci ce-mi este trupul? -
O iluzie buimacă...
De carne
În fază incipientă de golire
Subjugată clipei?

Nepăsarea este singurul remediu
În funcţie de ceilalţi...

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândăcelul retrograd

Agonizând justiţia,
Un gândăcel proscris
A încercat soluţia
De-a invoca un vis.
Având antena ruptă
Pe capul cam curbat
Şi-o ceafă cam abruptă
Pe gâtu-i divizat,
Zâmbeşte, doar c-un dinte
Peste priviri fugare
Şi-aruncă lent cuvinte
Cu nonşalanţă mare:
Acum, când sunt ceea ce sunt,
Vă cer respect de funcţie şi cuvânt;
Şi ca să fim egali şi pe pământ,
Urmaţi lozinca: Noi respectăm un ideal, dar nu cel sfânt!

fabulă de Liviu Reti (8 februarie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!