frica de moarte

SIDA ca o pandemie

CUM SĂ EVIŢI FRICA DE MOARTE PENTRU CĂ EPIDEMIA ESTE ACOLO
E foarte uşor să eviţi un virus, dar este foarte greu să eviţi frica în tine
- Nu, nu, nu. Oamenii vor muri mai multă de frică decât de epidemie.
Niciun virus din lumea asta nu este mai periculos decât frica.

Înţelege acea frică, altfel vei deveni un cadavru înainte să-ţi moară corpul.
Atmosfera înfricoşătoare pe care o simţi în aceste momente este nebunie colectivă.
Asta s-a întâmplat de o mie de ori şi se va repeta.
Dacă nu înţelegi psihologia umană şi frica, conştiinţa ta poate fi complet pierdută.
Nici nu vei şti când ai pierdut controlul.

Aşadar, frica te poate determina să faci orice.
Fii atent. Nu te uita la ştirile înfricoşătoare.
Nu mai vorbi despre epidemie.
Repetarea aceluiaşi lucru mereu şi mereu este autohipnoza.

FRICA ESTE UN TIP DE AUTOHIPNOZĂ.
Cauzează schimbări chimice în organism.
Şi dacă o menţii mereu şi mereu, poate provoca o schimbare chimică
atât de toxică încât te poate ucide.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Osho (1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deznadejde

Raze reci si friguri calde,
Fericire, tristete, frica de moarte,
Noapte albita de o luna imputita,
Ziua neagra si murdarita.

Motiv de viata, motiv de moarte
Subiect de barfa, subiect de soapte,
Rani de cutite infipte in spate,
Gemetele sufletelor vii ingropate.

Privelistea unei gropi proaspat sapate,
Peisajul unei fete patate,
Vederea pisicii negre in noapte,
Scarba si ura mea pentru toate.

poezie de Mihai Togan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am, moarte, cu tine nimic

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

poezie celebră de Grigore Vieru din Literatura şi Arta (12 septembrie 1995)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare

Mi-e atât de dor...
Dar aripile nu mă ascultă.
Cerul şi-a coborât cupola
Peste sufletul meu noduri.
Nu mai pot zbura...
Plutesc.
Atinge-mă cu inima ta,
Cât trăiesc în tine,
Nu mi-e frică de moarte.

poezie de Otilia Brăduţeanu
Adăugat de De Dor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

pe tata l-a ţinut strâns
mama
şi după moarte
reţinută de frica de-a înălţa
aripile
într-o colivie de carton
ferecată
cu obsesiile primăverii
udate
cu lacrimi
în năframa
legată cu nori

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

am un prieten foarte drag
căruia îi este frică de moarte.
vreau să îl ajut cumva,
sa-l calmez si sa-i fiu alături.
sa ii pot arăta cum să treacă peste.
dar cum aş putea să fac asta dacă şi eu mă tem?

poezie de Irina Rambu din Cuvintele sufletului
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând în război

Mi-e frică, mamă, noaptea
Chiar de-s cu arma-n mână,
Simt că-i aproape moartea
De peste-o săptămână.

Mi-e foame şi mi-e sete,
Nu am dormit o clipă
Am bătături în ghete
Şi-o cucuvea cum ţipă!..

Ieri, un coleg de arme,
Plângea lângă şenilă
Mi-a spus, dacă adoarme,
De mă-sa... fie-mi milă.

Azi a căzut eroul
Pe-un petec de pădure
Nici n-a ştiut ecoul
Durerii, să-l îndure.

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri abstracte

pe muntele Omu mă surprinde ecoul
este strigătul meu la cerul albastru
bătrâneţea e grea şi nu sunt eroul
care ştie să lupte cu fiece dezastru.

îl strig pe Dumnezeu cu toată puterea
să pătrundă în mine să nu întârzie
vremea mă răscoleşte, puternică-i durerea
îi cer cu disperare sănătate târzie.

mă gândesc la moarte în ultima vreme
nutresc în taină să fie calmă, blândă
mi-e frică mă-nspăimântă bolile extreme
sunt prea mulţi viruşi care stau la pândă.

dar ştiu că după moarte voi trăi prin poeme
lumina fericirii în neamul meu s-aprindă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imi este frica de infinitul iubirii...

Mi e frica de iubirea ce apare si pleaca prea devreme.
Imi este frica de o dragoste imensa, ce nu o pot trai!

Mi e frica de infinitul iubirii,
ce te plimba prin tot universul cunoasterii,
pana in strafundul vietii - la origini,
pentru a ti arata frumusetile pamantului, ale cerului si ale stelelor,
ale galaxiilor de mult apuse...

Apoi, dupa ce te ai obisnuit cu ele
si le indragesti si le simti si le traiesti precum viata care pluteste in jurul tau,
cand ai simtit toate astea,
te lasa in deriva fara un control asupra ta, in oceanul imens al intunericului
sau te trinteste pe pamant, precum un meteorit,
sapandu ti o gaura imensa in suflet...
uitand total de tine...

Mi e frica de iubirea ce ma invadeaza si se consuma... prea devreme...
Mi e frica!

poezie de Silviu Petrache (31 ianuarie 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e frică, mamă...

Mi-frică, mamă... Mi-au plecat feciorii
Spre-ndepărtate lumi mai călduroase,
Prin mine zboară infernal cocorii
Şi mi-au rămas doar amintiri în oase.

Mi-e frică, mamă... Nu mai ştiu de mine
Pierdut-am doina, lacrima şi dorul,
În ochii mei în van se trag cortine,
Firul din of îşi schimbă-ades fuiorul.

Mi-e frică, mamă... Iar primesc păcate
Ca nişte frunze-nlănţuite-n clipe
Pavând cu negru străzi de nedreptate
Pe gândul meu ce nu poate să ţipe.

Mi-e frică, mamă... Parcă-i întuneric
În mintea mea cea stoarsă de substanţă,
Văd numai titluri pe gigant generic,
Eu sunt o umbră fără importanţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Doroftei (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!