folosi

Perpetuum mobile

Între idealurile oamenilor
Şi realizarea lor
Întotdeauna va exista
O diferenţă de nivel
Mai mare
Decât cea mai înaltă cascadă.

Se poate folosi raţional
Această cădere
De speranţe,
Construindu-se pe ea ceva
Ca o hidrocentrală.

De la energia astfel câştigată,
Chiar dacă n-o să reuşim
Să ne aprindem decât ţigările,
Tot e ceva,
Pentru că, fumând, ne putem gândi serios
La nişte idealuri şi mai grozave.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote (1968)
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laura mi-a dat

un sărut şi de atunci
îmi vine să lovesc cuţitul
de piatră să văd scântei
cum sar nebune
simt că mă simt fericit
de parcă m-ar iubi
cu adevărat mă păcălesc
dar aş vrea s-o ademenesc
să-i sucesc minţile
să mă iubească pasional
voi folosi vrăjile din cărţile vechi
nu dau vina pe sărut
însă el a fost un accelerator
de sentimente ascunse

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Justiţia este coruptă.
Unde-s legi multe sunt abuzuri multe.
Câmpurile sunt pline de mărăcini.
Hambarele sunt goale.
Şi, totuşi, sunt şi cei îmbrăcaţi haine scumpe,
Apăraţi de arme ascuţite,
Oameni îmbuibaţi de mâncare şi de vinuri fine,
Posedând averi mai mari decât pot folosi.
Aceştia, cunoscuţi ca fruntaşi în ale hoţiei,
Sunt departe de Cale.

poezie de Lao –Tzî din Daodejing, capitol 53, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU RENUNT !

Doamne, cât eşti tu de mare!
Desigur, o să mă-nţelegi,
Căci nu mai vreau în resemnare,
Să mai trăiesc zile întregi.

Cui ar folosi această renunţare?
Ce mi-ar distruge un destin,
Ar însemna o condamnare,
Şi asta nu ar fi puţin.

Cum am luptat voi mai lupta,
Aşa am învăţat, să lupt mereu.
Căci nu-nţeleg a renunţa,
Nici nu încerc, mi-e foarte greu.

01 mai 2001 Moldova Veche

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu spune
unde se termină ziua
unde începe noaptea
nu folosi cuvinte vane
cuvinte lumeşti
nu spune
unde începe pământul
unde se termină cerul
nu spune până unde eşti tu
nu spune de unde începe Dumnezeu
nu rosti vorbe deşarte
eliberează-te
de vanitatea goală a vorbirii
cugetă în linişte profundă
desăvârşită
până când atingi gloria de a fi
tăcut – fără gânduri.

poezie celebră de Cecilia Meireles
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de reconversie

M-apuc şi eu de scris rondeluri -
Că sunt sătul de epigrame
Ce tot transformă gafe-n drame -
Şi sper că n-or ieşi pasteluri.

Am studiat mai multe feluri
De a mă lecui de crame...
M-apuc şi eu de scris rondeluri,
Că sunt sătul de epigrame.

Din sânge-oi folosi cerneluri
Şi-oi scrie-n pătimaşe game:
Voi zugrăvi doar panarame -
De prin politic – cu peneluri...

M-apuc şi eu de scris rondeluri...!

rondel de Gigi Burlacu (mai 2014)
Adăugat de Gigi Burlacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E chimie

să extragi sarea din lacrimi
apoi s-o presori pe carnea
tăiată felie cu felie
sare pui şi în cafeaua
de dimineaţă să te trezeşti
întinzând foi cu formule chimice

lacrimile rămân apă chioară
de răcorit inimi înflăcărate
le-ai putea folosi la spălat obrazul

apa rămasă şi sarea din lacrimi
se folosesc la făcut vrăji
dezlegat iubiri şi aducerea iubitului
nebun la picioarele tale

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

Dacă ar fi să-mi cenzurez gândul,
nimic nu m-ar mai bucura sau întrista,
căutările n-ar avea nici un rost,
m-aş folosi numai de mâini
să sprijin boltirea cerului.
Paşii ar prelungi drumul la orizont.
Nu ştiu ce aş face cu iubirea
rămasă fără casă,
fiindcă sufletul ar fi un deşert
prin care nu trece femeia.
Numai tu eşti umbra pe care mă suprapun
şi intru cu inimă cu tot;
gândurile rămân libere,
păsări îmi înghit clipele
şi zboară.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce şi amar

Atât îmi e de dulce şi amar...!
Încerc acum să pot cumva a spune:
Din unii se revars-atâta har!
Din alţii izvorăşte... spurcăciune

E, poate-o nebunie si-bemol
Ce pare numai mie să îmi fie;
În baia sufletească de nămol
La ce ar folosi vreo alifie?

De ce nu mai pricepeţi că murim
Cu tot cu răutăţi sau bunăstare?
E soare peste tot şi-n ţintirim
Şi-n inimi e atâta de răcoare!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

Mă voi sui pe un munte
Pentru a fi mai aproape de cer
Astfel aş putea atinge
Nuanţa dorită de albastru
Pentru a-mi exprima
Dorul de tine.

Voi folosi puţine cuvinte
Însă le voi alege pe cele care contează
Pentru a exprima emoţiile
La fel de puternic
Precum le simt.

Râul mi-o va lua oricum mereu înainte
În întâmpinarea ta
Doar el ajunge mereu la tine
Eu doar îl urmez
Ca pe un ghid.

El alege mereu nuanţa potrivită

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Irina Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!