flacara

Unghiuri fragile

Porneşti de oriunde ajungi nicăieri Zăpada
bolboroseşte între două tăceri Virginia Woolf
şi Orlando Limpezimea era doar exterioară
Înăuntru pâlpâia o flacără rătăcitoare O flacără
care venea Pleca Stop Urmează o ninsoare de
adormit copilăria Însă insomnia ne încearcă de
la vârste din ce în ce mai fragede

poezie de Costel Zăgan din Poeme critice (11 decembrie 2020), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea asta e altfel

e ca o flacără care se transformă
într-o pasăre cu clonţ
de diamant atent şlefuit
scurmă în sufletul meu
culege ce a lăsat acolo
sămânţa unei iubiri
care va rămâne o amintire frumoasă
o flacără ţâşneşte din ea
e liniştea mea scoasă din cuib

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra polimorfă

Sunt cei care vindecă noaptea,
călcând spicele de grâu
cu sufletele încinse-
aşa ajung pâine
pe masa zeilor.

Devoratori de pietre sacre,
ascund sub ridurile de pe frunte
sămânţa nemuririi,
căci ei, poeţii,
sunt flacăra polimorfă
din ochiul veghetor al bufniţei.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra arde

în castelul meu ridicat la repezeală
într-o noapte de iluzii pentru o fărâmă
de iubire. am ascuns inima, disperat.
mă uitam dincolo de mine şi aşteptam
ochii tăi să scoată un strigăt. flacăra
arde mocnit în sufletul meu. simt
un junghi în vârsta mea, mă strâng
şi anii, cobor treptele palatului
mai gârbovit. simt că sunt un beţiv
bătut de vânt şi ars de soare.

flacăra mai arde în castelul ferecat
cu mii de zăvoare triste, pe unde
umblu-n zdrenţe prin brumele vieţii.
cinic îmi petrec noaptea în lumea mea.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste culoare a Parisului

Dragoste culoare a Parisului
O flacără vag fericită
Răsare-n susul străzii;

O lumină publică
Dăruită-azurului-nalt;

Oricum un foc auriu la geana
De ceţuri a visului;
O flacără destul de fericită.

Dragoste culoare a Parisului.

poezie clasică de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra iubirii mele

Flacăra iubirii mele n-o s-o stingă niciodată
Râuri, fluvii, mări, oceane, tot Pământul – apa-i toată.
Glorie, averi, putere, planuri mari, chiar nemurirea,
Le-aş da toate, le-aş da toate, doar să-ţi recâştig iubirea.

poezie de George Budoi din Poezii (23 ianuarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram de flacără

Târziu, mi-ai aşezat pe frunte
diademele dragostei,
fragede, mereu luminoase.
Sub valul multicolor,
ne strigă graba de a trăi
la întâmplare.

Eram de flacără,
cântec sub arcada de vis.
Eram de rouă, înmiresmată
cu tăcerea în gând înalt.

Dacă mă ridicam grăbită pe vârfuri
atingem cerul cu buzele
cu sufletul cuvintelor
în blândă revărsare.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa

Mai departe, mai aproape de centrul
spaţiului,
inima mea se consumă.

Capul meu, ca o flacără de lumânare,
mereu îşi perde ochii fierbinţi
arzând mâinile tale nevăzute.

El îşi hrăneşte lumina
din seninul trunchi
pe pământ şi pe mare.

Minunată pradă şi sprijin
al foamei- pământul -
Minunat prilej de sete - marea.
Flacără înceată, pierzându-şi ochii
mereu fierbinţi,-
arzându-ţi mâinile.

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Obiecte cosmice (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se prinde flacăra

Când cuvintele sunt dulci ca mierea
şi curg vâscos şi lin,
uşor se aşează la suflet.
Inima se umple şi ea de plăcere
şi lasă porţile deschise.

Nu mai cuge nimic altceva,
totul se distilează într-o tăcută aşteptare.

Gesturile calde spun şi ele
cum se prinde flacăra
de lemnul binecuvântării
ce arde mocnit.

Lumina se soarbe din ochi,
atracţia devine atingere subtilă
ce-şi coace iubirea
şi uită de restul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra sărutului

Sunt flacăra sărutului sălbatic,

desprinsă dintr-o lume ireală

în care timpul a rămas ostatic,

iar muzica a devenit carnală.

Mereu arzândă, veselă şi vie,

cu frica doar a jarului mocnit,

dansez, atât cât viaţa va să-mi fie,

preludiul unui drum spre infinit.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!