fise de citat harap alb

alb

Albul e culoarea în care încap toate culorile.

definiţie de Vanessa Bell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

român

Românii sunt nişte negri de un alb foarte greu de definit.

definiţie aforistică de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

fulg

Fulg. Un înger alb plutind în ger.

definiţie aforistică de David Boia (14 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

iarnă

Iarna

E anotimpul alb în care
Toţi peştii din momeală muşcă,
Nu vezi o fată stând la plajă,
Doar plaja este... goală puşcă.

definiţie epigramatică de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

fericire

Ce este fericirea? Este nisipul alb, cerul albastru, apa sărată. "Apă, Aer, Viaţă"...

definiţie de Frederic Beigbeder în 13,99 lei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

inteligenţă

Inteligenţa nu-i decât o spumă la suprafaţa instinctelor si amplificând-o după cum urmează: Sufletul este o fiertură veche, de când este viaţa pe pământ, la a cărei suprafaţă, târziu de tot, aproape de apariţia omului, a ieşit puţină spumă. Valoarea acestei spume este minimă, ca şi a aceleia care se ridică într-o tingire în care fierbe dulceaţă de smeură; este de un alb murdar, are un gust de înăcrit şi conţine toţi viermii fructului; totuşi nu i se pot nega oarecari calităţi nutritive.

definiţie de Ernest Renan în Stăpânirea de sine de Emile Coue
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

soţie

Soţie

O respiraţie, ca un parfum într-o eternă briză;
S-alunge, şteargă gânduri negre, să dea zâmbet...
O santinelă, cum în mare-i pază la înec baliză,
În talaz neliniştit de doi, perpetuu-n unic umblet.

E mâna efilată, dată-n dar ca pe un fir de floare
-Mereu se-nmiresmând culori d-esenţe calde, dulci-
Trecută-n păr cu drag, topind rutinele-n candoare
Şi-ncolăcind fior strâns în scurte nopţi... vise prelungi.

Este-un străin de neam ce-a zis eternului odată
"Da!" S-a dat definitiv -uitând ce-a fost- cu tot ce e, ce are,
Jurându-se -ce-n lume tot dispare-ncet, încet- o devotată
La bine şi de-i rău, sau neştiut... şi chiar de doare, doare.

Dorinţelor fierbinţi e raza de răcoare din căuşul lunii,
E nesfârşită tare, se sfârşind de-amor fragilă cum o apă;
Se curge lângă tine imperceptibil... gheaţa înţelepciunii,
Că-i şi alb puf de nea să nască un surâs, sau lacrima sub pleoapă!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!